 | as |
|
| Titan [ ti-tan ] VEZI SINONIME PENTRU titan PE ESINONIME.COM definiția cuvântului titan în mai multe dicționareDefinițiile pentru titan din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN2, titani, substantiv masculin 1. Nume dat în mitologia greacă fiecăruia dintre cei 12 fii ai lui Uranus, cunoscuți prin lupta lor împotriva lui Zeus pentru stăpînirea pămîntului. Îl legăna în umbrele basmului pe brațe titanii. BOUREANU, S. P. 30. • (În metafore și comparații, simbolizînd forța fizică, puterea) Dunărea se aruncă furioasă, rupînd cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică în cale. Și, în vălmășagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stîncă pare că se mișcă. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. Aci piatra este ruptă din munții vecini și aruncată peste acest pisc cu forță de titan. BOLLIAC, O. 290. 2. figurat Om cu calități extraordinare, capabil de realizări excepționale. Este o mîndrie pentru poporul nostru de a avea tradusă în limba romînă opera unor titani ai literaturii și științei universale ca Pușkin și Tolstoi, Mendeleev și Pavlov. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 369, 1/1. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN2 (< limba franceza {i}; {s} greacă Titan) substantiv neutru Element chimic (Ti; nr. at. 22, m. at. 47,90, p. titan 1.668°C, p. forme 3.260°C, greacă spaniolă 4,5), destul de răspândit în natură (rar în concentrații mari). Metal alb-argintiu ușor, foarte stabil din punct de vedere chimic. Mineralele principale din care se extrage titan sunt ilmenitul, rutilul, loparitul ș.a. Titan și aliajele lui se folosesc ca materiale de construcții în industrie constructoare de avioane, rachete, nave, în industrie chimică, precum și în pictură sub formă de oxid, ca pigment alb (alb de t.). A fost obținut în stare metalică de Berzelius în 1825, combinațiile sale fiind cunoscute încă din 1789. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru titan: *titán m. (vgr. titán, gigant, fiŭ al Pămîntuluĭ și al Ceruluĭ, ca Iperion, Atlante, Prometeŭ, care grămădiră munte peste munte ca să asalteze ceru și fură trăsnițĭ de Joĭe). Gigant, uriaș: un titan al științeĭ. substantiv neutru, plural e. Cĭocan colosal sprijinit pe treĭ grinzĭ în formă de piramidă de bătut piloțĭ în apă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru TITAN4: TITAN4 (în mitologia greacă; și ca n. pr.), fiecare dintre cei șase uriași legendari (Ocean, Koios, Krios, Hiperion, Iapet, Cronos), fiii lui Uranus și ai Geei. S-au războit zece ani cu Zeus și cu ceilalți zei olimpieni. Înfrânți, au fost aruncați în Tartar. Îm miturile de mai târziu titan4 sunt confundați cu giganții. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN1 substantiv masculin 1. (mitologie) fiecare dintre cei 12 fii ai lui Uranus și ai Geei care s-au răsculat împotriva lui Zeus pentru supremație; (prin extensie) gigant. uriaș. 2. (figurat) om de o putere extraordinară. • personalitate care s-a impus într-un domeniu. (< limba franceza , latina titan) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN substantiv masculin 1. (mitologie) Fiecare dintre cei doisprezece copii ai lui Uranus care s-au răsculat împotriva lui Zeus pentru stăpânirea Pământului; gigant. 2. (figurat) Om de o putere extraordinară, fizică sau spirituală; uriaș, gigant. [conform limba franceza titan, latina, greacă titan]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN2 titani m. 1) Fiecare dintre cei doisprezece uriași care, declarând război zeilor din Olimp și fiind înfruntați, au fost aruncați în tartar. 2) figurat Persoană înzestrată cu o forță fizică sau spirituală extraordinară. /<gr. Titan, limba franceza titan Forme diferite ale cuvantului titan: titani Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN1 substantiv neutru Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri speciale. – Din limba franceza titane. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN1 substantiv neutru Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri. – Din limba franceza titane. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN1 (< limba franceza , latina; {s} greacă Titan, fiul cel mare al lui Uranus) substantiv masculin (figurat) Uriaș, gigant. ♦ Om cu o putere fizică și spirituală extraordinară; om capabil de fapte excepționale. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN2, titani, substantiv masculin Om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant. ♦ Om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun. – Din limba franceza titan, latina Titan, -anis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN2, titani, substantiv masculin Om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant. ♦ Om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun. – Din limba franceza titan, latina Titan, -anis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN1 n. Metal dur, alb-argintiu, întrebuințat la fabricarea oțelurilor speciale, iar, sub formă de oxid, ca pigment alb în pictură. /<fr. titane Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN2 substantiv neutru metal alb-argintiu, foarte dur și casant, greu fuzibil, la elaborarea unor aliaje și oțeluri speciale. (< limba franceza titane) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN substantiv neutru Metal alb-argintiu, foarte dur și casant, răspândit în natură sub formă de compuși. [< limba franceza titane]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TITAN: TITÁN1 substantiv neutru Metal cu duritate mare, care se găsește răspîndit în natură sub formă de compuși. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TITAN: TITAN substantiv colos, gigant, uriaș, (regional) tătar. (Un titan din basme.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru titan: titán (element chimic) substantiv neutru, simbol Ti Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru titan: titán2 (element chimic) substantiv neutru; simbol Ti Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru titan: titán (uriaș) substantiv masculin, plural titáni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru titan: titán1 (uriaș) substantiv masculin, plural titáni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TITAN' țîța-vaciiȚÎȚÁCĂȚÎȚĂÍtítălăTITÁNTITANÁTTitanesTITANÉSCTitani |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TITAN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului titan dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TITÁN2 titani m. Un titan din basme. |
GRAMATICA cuvântului TITAN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului titan. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TITAN poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE titan? Vezi cuvântul titan desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul titan?[ ti-tan ] Se pare că cuvântul titan are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TITAN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cheltuieli de judecată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul titan are forma: titáni
