eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ton


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Ton [ ton ]
VEZI SINONIME PENTRU ton PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului ton în mai multe dicționare

Definițiile pentru ton din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
TON
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TON:
TON2, tonuri, substantiv neutru

I.

1. (muzică) Sunet muzical; interval între două sunete (situate la distanță de o secundă mare) reprezentînd cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale unei game.

2. Tonalitatea unei bucăți muzicale.
       • Expresia: A da tonul = a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cîntări vocale orientîndu-se după diapazon; figurat a fi inițiatorul unei mode, al unui anumit fel de a fi, de a gîndi. La Neamț, tonul îl dă corpul didactic. IBRĂILEANU, A. 128. Așadar acest cerc literar... ar trebui să dea tonul întregii mișcări literare. GHEREA, ST. Hristos II 98.

3. (Impropriu) Sunet. Niște acorduri nalte... tonuri zburdalnice și minunat de colorate. CONTEMPORANUL, IV 84. Pe tonurile duioase și întunecate ale trîmbiței metalice se juca o veselie săltăreață. ODOBESCU, S. III 96.

II.

1. Felul în care se ridică și se coboară glasul în timpul vorbirii, potrivit cu starea de spirit a vorbitorului; mlădiere a vocii, inflexiune, intonație. Aceasta nu ascultase decît primele cuvinte și pricepuse tonul de imputare. DUMITRIU, N. 47. Mama... te-a întrebat:

– «Așa de tîrziu?» dar fără ton de mustrare. PAS, Z. I 313. Apoi da

– făcu glasul ascuțit de adineaori, cu un ton care putea fi și afirmativ și negativ. REBREANU, R. I 235.
       • Expresia: Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanța pe care o are felul în care se spune ceva. A ridica tonul vezi ridica (II 5). A schimba tonul = a-și schimba felul de a vorbi, a-și schimba atitudinea.

2. Atmosfera care reiese din cuprinsul unei scrieri, notă dominantă a stilului sau a vorbirii. Toată poezia ieșeană a acelei epoci cîntă în ton minor. SADOVEANU, E.

6. Această glumă și viclenie, tonul ușor de batjocură dispar îndată ce simțimîntul puternic al dragostei cuprinde sufletul. GHEREA, ST. Hristos III 281. În sfîrșit, să mai culegem dintre puținele versuri rămase de la acest părinte al limbii noastre o frumoasă canțonetă de ton elegiac. ODOBESCU, S. I 295.

3. Nuanță a culorilor. Tonurile sînt prea uscate, conturele prea închistate, imaginea rămîne statică. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 11/2. Șesurile întinse, în lumina lunii, îmbrăcau tonuri viorii strălucite. SADOVEANU, O. I 400. Razele de soare să se topească în tonuri de aur, pe fundul vioriu și depărtat al munților. HOGAȘ, M. N. 13.

4. (Învechit, în expresie) A-și da ton = a-și da aere. Am văzut... lipscani și bogasieri... dîndu-și ton de mari capitaliști. FILIMON, C. 37.

5. (Învechit) Accent. Se știe că la cele mai multe vorbe turcii tonul îl au la sfîrșit. PANN, P. vezi II 164.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



TON
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TON:
TON2, tonuri, substantiv neutru

I.

1. Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; prin extensie sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei.

2. Tonalitatea unei bucăți muzicale.
       • Expresia: A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b) a iniția, a începe ceva.
♦ (impropriu) Sunet.

3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă.
♦ Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva.
       • Expresia: Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva. A schimba tonul = a-și schimba atitudinea.

4. (învechit) Accent.

II.

1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva.

2. Grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori.

3. (învechit; în expresie) A-și da ton = a-și da importanță, aere.

– Din limba franceza ton, latina tonus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TON
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TON:
TON2, tonuri, substantiv neutru

I.

1. Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval între două sunete (muzicale) situate la distanță de o secundă mare; prin extensie sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei.

2. Tonalitatea unei bucăți muzicale.
       • Expresia: A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b) a iniția, a începe ceva.
♦ (impropriu) Sunet.

3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă.
♦ Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva.
       • Expresia: Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva. A schimba tonul = a-și schimba atitudinea.

4. (învechit) Accent.

II.

1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva.

2. Grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori.

3. (învechit; în expresie) A-și da ton = a-și da importanță, aere.

– Din limba franceza ton, latina tonus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TON
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TON:
TON2 tonuri n.

1) Sunet simplu produs de un corp care vibrează.

2) muzică Interval între două sunete consecutive ale gamei diatonice, egal cu două semitonuri.
       • A da tonul a) a indica tonalitatea unei compoziții muzicale, mai ales vocale; b) a fi inițiator al unei activități; c) a servi drept model.

3) Grad de modulare a vocii în timpul vorbirii (în funcție de starea sufletească a vorbitorului sau de fondul celor exprimate); intonație. ton familiar.
       • A ridica tonul a vorbi tare și cu asprime. A schimba tonul a vorbi în alt mod.

4) Grad de intensitate a unei culori. ton deschis. ton închis.

5) Culoare dominantă a unui tablou. /<fr. ton, latina tonus
Forme diferite ale cuvantului ton: tonuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



TON
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TON:
TON substantiv neutru

1. Gradul de înălțime al unui sunet.
♦ Intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, egal cu două semitonuri.
♦ A da tonul = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, folosind diapazonul; b) a iniția ceva.

2. Mlădiere, inflexiune a vocii, intonație.

3. Fel de a spune, de a-și exprima gândurile.
♦ Felul în care se prezintă, în general, o scriere (literară).
♦ Fel de a fi, de a se purta în general.

4. Nuanță a culorilor (într-un tablou).
♦ Culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. [plural -uri. / conform limba franceza ton, italiana tono, latina tonus].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

TON
Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru TON:
TON, toni, substantiv masculin (ihtiologie) În general, pește din fam. scombridae, din care fac parte și macroul și pălămida, pești caracterizați prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subțire înspre coadă, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populează toate mările calde, în special Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge până la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai prețuiți pești de consum, alte specii de ton din zonele europene având, în general, sub 1 m lungime.
Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ

TON
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TON:
TON1 substantiv neutru

1. sunet (muzical).
       • intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, echivalent cu două semitonuri.
♦ a da ŭl = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b) a iniția ceva.

2. mlădiere, inflexiune a vocii, intonație.

3. fel de a-și exprima gândurile; fel de a fi, de a se purta.
       • atmosferă specifică din cuprinsul unei opere (literare).

4. nuanță a culorii (într-un tablou).
       • culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. (< limba franceza ton, latina tonus)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

TON
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TON:
TON s.

1. (muzică) tonalitate, (livresc învechit) son. (În ce ton e scrisă bucata?)

2. răsunet, rezonanță, sonoritate, timbru. (ton unui flaut.)

3. inflexiune, intonare, intonație, mlădiere, modulare, modulație, tonalitate. (O voce cu tonuri plăcute.)

4. glas, timbru, voce, (popular) viers. (Avea un ton grav.)

5. accent, intonație. (Vorbea cu un avînt și un ton plin de căldură.)

6. (fonetică) înălțime, tonalitate. (Chineza literară are patru tonuri.)

7. nuanță, (învechit) vopsea. (Material textil în mai multe tonuri.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TON
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru TON:
TON substantiv neutru (conform limba franceza ton, italiana tono, latina tonus):

1. grad de înălțime, în pronunțarea unui sunet ( vezi înălțíme).

2. mlădiere, inflexiune a vocii; intonație.

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

TON
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TON:
TON1, toni, substantiv masculin Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus).

– Din limba franceza thon.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TON
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TON:
TON1, toni, substantiv masculin Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus).

– Din limba franceza thon.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TON
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TON:
TON1, toni, substantiv masculin Pește marin (rar în Marea Neagră) asemănător cu pălămida, dar mult mai mare (ajungînd pînă la cinci metri) (Thunnus thynnus).
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TON
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TON:
TON2 substantiv masculin pește osos mare, comestibil, din familia scombride, din mările calde și temperate. (< limba franceza thon)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

TON
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TON:
TON1 toni m. Pește marin răpitor, asemănător cu pălămida, de talie și greutate mare. /<fr. thon
Forme diferite ale cuvantului ton: toni

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

TON
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TON:
TON substantiv masculin Pește de mare, care se aseamănă cu pălămida. [< limba franceza thon, italiana tonno, conform greacă thunnon].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ton
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ton:
ton (sunet, tonalitate, intonație, atmosferă, nuanță) substantiv neutru, plural tónuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ton
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ton:
ton2 (sunet, tonalitate, intonație, atmosferă, nuanță) substantiv neutru, plural tónuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Ton
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Ton:
Ton, -a, -ea, -e, -i, -ie, -ița, -u vezi Antonie I 3 a.
Forme diferite ale cuvantului ton: ton-a ton-ea ton-e

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

TON
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TON:
TON substantiv verbal accent, jgheab, lăptoc, scoc, uluc.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ton
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ton:
ton substantiv verbal ACCENT. JGHEAB. LĂPTOC. SCOC. ULUC.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ton
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ton:
ton (pește) substantiv masculin, plural toni
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ton
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ton:
ton1 (pește) substantiv masculin, plural toni
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

TON
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TON:
-TON3 elem. tono-.
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme


CUVINTE APROPIATE DE 'TON'
TomșaTomultomultócTomuz/eaTONTONĂtónă-deadweighttónă-fórțătónă-kilométru

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TON
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ton dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TON2 tonuri n.
       • A da tonul a a indica tonalitatea unei compoziții muzicale, mai ales vocale; b a fi inițiator al unei activități; c a servi drept model.
Ton familiar.
       • A ridica tonul a vorbi tare și cu asprime.
A schimba tonul a vorbi în alt mod.
Ton deschis.
Ton închis.
În ce ton e scrisă bucata? 2.
Ton unui flaut.
O voce cu tonuri plăcute.
Avea un ton grav.
Vorbea cu un avînt și un ton plin de căldură.
Chineza literară are patru tonuri.
Material textil în mai multe tonuri.
Vorbea cu un avânt și un ton plin de căldură.
Chineza literară are patru tonuri.
TON1 toni m.

GRAMATICA cuvântului TON?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ton.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TON poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul TON sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul ton are forma: tónuri
    VEZI PLURALUL pentru TON la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE ton?
Vezi cuvântul ton desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ton?
[ ton ]
Se pare că cuvântul ton are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL TON
Inţelegi mai uşor cuvântul ton dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A da tonul = a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cîntări vocale orientîndu-se după diapazon; figurat a fi inițiatorul unei mode, al unui anumit fel de a fi, de a gîndi
A schimba tonul = a-și schimba felul de a vorbi, a-și schimba atitudinea
Învechit, în expresie A-și da ton = a-și da aere
A da tonul = a a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b a iniția, a începe ceva
A schimba tonul = a-și schimba atitudinea
învechit; în expresie A-și da ton = a-și da importanță, aere
A da tonul = a a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b a iniția, a începe ceva
A schimba tonul = a-și schimba atitudinea
învechit; în expresie A-și da ton = a-și da importanță, aere
♦ A da tonul = a a stabili tonalitatea unei cântări vocale, folosind diapazonul; b a iniția ceva
♦ a da ŭl = a a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b a iniția ceva



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TON

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A pune în scenă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
hrană de toate zilele
latina viduus
a regiza
expoziție de artă plastică unde se prezintă opere din trecut ale unui artist, ale unei școli, ale unei epoci
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?