 | as |
|
| Trâmbiţă [ trâm-bi-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU trâmbiţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului trambita în mai multe dicționareDefinițiile pentru trambita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a trâmbița (forma la infinitiv) A trâmbița conjugat la timpul prezent:
|
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRÂMBIȚĂ: TRÂMBIȚĂ1 trambitae forme 1) învechit Instrument muzical de suflat, constând dintr-un tub de alamă, îndoit de două ori, cu clape, având un capăt larg în formă de pâlnie, care emite sunete clare și pătrunzătoare; trompetă; goarnă. 2) Instrument muzical popular de suflat, constând dintr-un tub conic, lung până la trei metri, folosit în regiunile de munte pentru semnalizări. [G.-D. trâmbiței] /<sl. tronbica Forme diferite ale cuvantului trambita: trambitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRÂMBIȚA: TRÂMBIȚÁ, trâmbițez, verb I. 1. intranzitiv A cânta, a suna din trâmbiță. 2. tranzitiv figurat (familial) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRÂMBIȚA: TRÂMBIȚÁ, trâmbițez, verb I. 1. intranzitiv A cânta, a suna din trâmbiță. 2. tranzitiv figurat (familial) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRÂMBIȚĂ: TRÂMBIȚĂ2 trambitae forme Arbust agățător cu flori galbene-roșietice, cultivat ca plantă ornamentală. • trambitaa-ciobanului plantă erbacee cu flori albastre în formă de clopoței. /<sl. tronbica Forme diferite ale cuvantului trambita: trambitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRẤMBIȚĂ: TRẤMBIȚĂ, trâmbițe, substantiv feminin (popular) Trompetă, goarnă. [plural și: trâmbiți] – Din limba slavă (veche) tronbica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRẤMBIȚĂ: TRẤMBIȚĂ, trâmbițe, substantiv feminin (popular) Trompetă, goarnă. [plural și: trâmbiți] – Din limba slavă (veche) tronbica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru trâmbiță: trâmbíță forme numele popular al trompetei sau al buciumului. [slava TRÕBIȚA, fluier]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru trâmbița: trâmbița, trâmbițez vezi t. 1. (argoul lumii interlope) a denunța 2. a bârfi, a răspândi un zvon Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trâmbița: trâmbițá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu trâmbițéz, persoana a treia singular: el / ea și plural trâmbițeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trâmbiță: trâmbiță substantiv feminin, genitiv dativ articulat trâmbiței, plural trâmbițe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru trâmbița: trâmbițá (a trambita) verb, indicativ prezent 3 trâmbițeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TRÂMBIȚĂ: TRÂMBIȚĂ substantiv verbal bucium. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRAMBITA' TRAMBALÁREtrâmbíTRÂMBICÉRTRÂMBICIOÁRĂTRÂMBIȚÁTRÂMBIȚÁRTRÂMBIȚÁRETRÂMBIȚÁȘtrâmbițói |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TRÂMBIȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului trâmbiţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TRÂMBIȚĂ1 trÂmbiȚĂe forme 1 învechit Instrument muzical de suflat, constând dintr-un tub de alamă, îndoit de două ori, cu clape, având un capăt larg în formă de pâlnie, care emite sunete clare și pătrunzătoare; trompetă; goarnă. TRÂMBIȚĂ2 trÂmbiȚĂe forme Arbust agățător cu flori galbene-roșietice, cultivat ca plantă ornamentală. • trÂmbiȚĂa-ciobanului plantă erbacee cu flori albastre în formă de clopoței. Trâmbițá a trÂmbiȚĂ verb, indicativ prezent 3 trâmbițeáză. |
GRAMATICA cuvântului TRÂMBIȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului trâmbiţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TRÂMBIȚĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE trâmbiţă? Vezi cuvântul trâmbiţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul trâmbiţă?[ trâm-bi-ţă ] Se pare că cuvântul trâmbiţă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TRÂMBIȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nu mai încape discuție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul trâmbița se conjugă: ei ele trâmbițeáză
