 | as |
|
| Tributar [ tri-bu-tar ] VEZI SINONIME PENTRU tributar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tributar în mai multe dicționareDefinițiile pentru tributar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRIBUTAR: TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adjectiv Care plătește tribut; prin extensie dependent, supus (economicește). Polonia era ca și tributară tătarilor. HASDEU, I. vezi 9. Va să zică verb reflexiv:eți să fiți în veci tributari străinului. GHICA, la CADE. [Dacii] se uciseră unii pre alții, ca să nu slujească de triumf la cei ce le fuseseră tributari. NEGRUZZI, S. I 201. Forme diferite ale cuvantului tributar: tributar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIBUTAR: TRIBUTÁR, -Ă adjectiv 1. care plătește tribut; (prin extensie) dependent, supus. 2. (figurat) dependent sub raport ideologic; care datorează cuiva ceva. 3. (despre un curs de apă) care se varsă într-un curs de apă mai mare, într-un lac sau în mare. (< limba franceza tributaire, latina tributarius) Forme diferite ale cuvantului tributar: tributar-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRIBUTAR: TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adjectiv Care plătește tribut; prin extensie dependent, supus (economicește). ♦ figurat Care datorează cuiva ceva; care este dependent, supus unei cauze, unei idei etc. – Din limba franceza tributaire, latina tributarius. Forme diferite ale cuvantului tributar: tributar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRIBUTAR: TRIBUTÁR tributară (tributari, tributare) 1) învechit Care plătește tribut; aflat în dependență (economică). Țara tributară. 2) figurat Care are o obligație; îndatorat față de cineva. /<fr. tributaire, latina tributarius Forme diferite ale cuvantului tributar: tributară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIBUTAR: TRIBUTÁR, -Ă adjectiv Care plătește tribut; (prin extensie) dependent, supus economicește. ♦ (figurat) Dependent sub raport ideologic, influențat; care datorează cuiva ceva. [conform limba franceza tributaire]. Forme diferite ale cuvantului tributar: tributar-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tributar: tributar a. 1. care plătește tribut: țară tributară; 2. figurat dependent, supus: suntem cu toții tributari morții; 3. se zice de un curs de apă în raport cu acela în care se varsă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tributar: *tributár, -ă adjectiv (latina tributarius). Supus tributuluĭ: țară tributară. figurat Supus: oameniĭ îs tributarĭ morțiĭ. geografie Afluent, care se varsă în: Oltu e tributar Dunăriĭ. Forme diferite ale cuvantului tributar: tributar-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRIBUTAR: TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adjectiv Care plătește tribut; prin extensie dependent, supus (economicește). ♦ figurat Care datorează cuiva ceva. – Din limba franceza tributaire, latina tributarius. Forme diferite ale cuvantului tributar: tributar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tributar: tributár adjectiv masculin, plural tributári; forme singular tributáră, plural tributáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tributar: tributár adjectiv masculin, plural tributári; forme tributáră, plural tributáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRIBUTAR' tribuniciánTRIBUNICIÁRTRIBÚTtributálTRIBUTÁRTRIBUTIRÍNĂTRICTricătricamerál |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tributar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tributar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TRIBUTÁR tributară tributari, tributare 1 învechit Care plătește tribut; aflat în dependență economică. Țara tributară. |
GRAMATICA cuvântului tributar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tributar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tributar poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tributar? Vezi cuvântul tributar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tributar?[ tri-bu-tar ] Se pare că cuvântul tributar are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma brândușă galbenă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
