 | as |
|
| Tulburător [ tul-bu-ră-tor ] VEZI SINONIME PENTRU tulburător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tulburator în mai multe dicționareDefinițiile pentru tulburator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TULBURĂTÓR: TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, adjectiv (Și în forma turburător) Care tulbură, neliniștește, emoționează; prin extensie (despre arome, miresme) care amețește ( vezi îmbătător). Folclorul muzical, cu instrumente bizare și tulburătoare, stîrnește frenezia dansului. RALEA, O. 54. Trandafiri nu mai văzusem... nu ajunsese pînă la mine turburătorul lor parfum. GALACTION, O. I 57. Un biet vătav de curte... Povești turburătoare îți spune la ureche. MACEDONSKI, O. I 23. ♦ (Substantivat) Cel care tulbură liniștea publică. Turburătorii angajați de poliție fuseseră îndată reduși la tăcere. C. PETRESCU, Î. II 132. – Variantă: turburătór, -oáre adjectiv Forme diferite ale cuvantului tulburator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TULBURĂTOR: TULBURĂTOR adjectiv, s. 1. adjectiv duios, emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, patetic, răscolitor, vibrant, (rar) răvășitor, (învechit) simțitor. (O tulburator poveste de dragoste.) 2. adjectiv amețitor, (figurat) îmbătător. (Miresme tulburator.) 3. substantiv, adjectiv agitator, ațîțător, instigator, provocator, (livresc) incitator, sedițios, (învechit și popular) răzvrătitor, (învechit) răscolitor, răscolnic, (figurat) incendiator. (Un tulburator al maselor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TULBURĂTÓR: TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care tulbură; (în special) care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [Variante: turburătór, -oáre adjectiv] – Tulbura + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului tulburator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TULBURĂTÓR: TULBURĂTÓR1 tulburatoroáre (tulburatoróri, tulburatoroáre) 1) Care tulbură; în stare să răscolească sufletul; răscolitor; duios. 2) (despre miresme, arome, parfumuri) Care te amețește; în stare să îmbete. /a tulbura + sufix tulburatortor Forme diferite ale cuvantului tulburator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TULBURĂTÓR: TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care tulbură; specializare care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [Variante: turburătór, -oáre adjectiv] – Tulbura + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului tulburator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TULBURĂTÓR: TULBURĂTÓR2 tulburatori m. Persoană care provoacă tulburări. tulburator al ordinii publice. /a tulbura + sufix tulburatortor Forme diferite ale cuvantului tulburator: tulburatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tulburător: tulburătór adjectiv masculin, plural tulburătóri; forme singular și plural tulburătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tulburător: tulburătór adjectiv masculin, plural tulburătóri; forme singular și plural tulburătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Tulburător: Tulburător ≠ liniștitor Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'TULBURATOR' TULBURÁTULBURÁRETULBURÁTtulburáticTULBURĂTÓRTÚLBURETULBUREÁLĂTULBURÉLTULBURÍU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Tulburător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tulburător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O tulburător poveste de dragoste. Miresme tulburător. Un tulburător al maselor. Miresme tulburătoroare. Un tulburător al maselor. TULBURĂTÓR1 tulburătoroáre tulburătoróri, tulburătoroáre 1 Care tulbură; în stare să răscolească sufletul; răscolitor; duios. /a tulbura + sufix tulburătortor. TULBURĂTÓR2 tulburători m. Tulburător al ordinii publice. /a tulbura + sufix tulburătortor. |
GRAMATICA cuvântului Tulburător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tulburător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Tulburător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tulburător? Vezi cuvântul tulburător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tulburător?[ tul-bu-ră-tor ] Se pare că cuvântul tulburător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Tulburător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Placă turnantă sau învârtitoare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
