Definiție turbaciune

Cautăm definiția cuvântului turbaciune în mai multe dicționare

Definițiile pentru turbaciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TURBĂCIUNE:
TURBĂCIÚNE, turbăciuni, substantiv feminin

1. (Rar) Turbare (1). Aveau să-l omoare ca pe un cîine veninat de turbăciune. POPA, vezi 137.

2. Turbare (2). De cîte ori în turbăciune se apropiau de călăreț, întîlneau gloanțele lui și copitele fugarului. GANE, N. I

11. Turbăciune oarbă cu lăcomia unită. CONACHI, P. 302. Să afla gata de război cu o mare turbăciune. DRĂGHICI, R. 182.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TURBĂCIUNE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TURBĂCIUNE:
TURBĂCIÚNE, turbăciuni, substantiv feminin (învechit) Turbare.

– Turba + sufix -ăciune.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TURBĂCIUNE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TURBĂCIUNE:
TURBĂCIÚNE, turbăciuni, substantiv feminin (Rar) Turbare.

– Turba + sufix -ăciune.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

turbăciune

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru turbăciune:
turbăciúne (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat turbăciúnii; plural turbăciúni
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

turbăciune

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru turbăciune:
turbăciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat turbăciúnii; plural turbăciúni
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

turbăciune

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru turbăciune:
turbăciune substantiv verbal RABIE. TURBARE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'TURBACIUNE'

TURÁȚIE TURB-TÚRBĂ turbăcí TURBĂCIÚNE TURBÁN TURBÁRE TURBĂRÍE TURBÁT

GRAMATICA cuvântului turbăciune?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului turbăciune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul turbăciune poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul turbăciune sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul turbăciune are forma: turbăciúni

VEZI PLURALUL pentru turbăciune la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE turbăciune?

Vezi cuvântul turbăciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul turbăciune?

[ tur-bă-ci-u-ne ]
Se pare că cuvântul turbăciune are cinci silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL turbăciune

turbare
VEZI SINONIME PENTRU turbăciune PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără întârziere?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a ține de felul normal de a fi al cuiva
portanță
numaidecât, fără zăbavă
îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?