 | as |
|
| Ultimatum [ ul-ti-ma-tum ] VEZI SINONIME PENTRU ultimatum PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ultimatum în mai multe dicționareDefinițiile pentru ultimatum din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ULTIMATUM: ULTIMÁTUM, ultimatumuri, substantiv neutru Comunicare cuprinzînd condițiile irevocabile și hotărîtoare pe care o putere, un stat, un împuternicit etc. le pune altui stat, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor reciproce. Politica forței, violenței, ultimatumurilor, politica dusă de imperialismul cotropitor se lovește de hotârîrea fermă a Țării Sovietice de a lupta prin toate mijloacele împotriva dezlănțuirii unui nou război. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 10. • (Adjectival) Mecanicii își însușesc memoriul-ultimatum prezentat guvernului de organizațiile roșii. PAS, Z. IV 220. • figurat «Dacă nu-mi scrii, nu-ți pot scrie nici eu»... Nu i-am putut răspunde nici la acest ultimatum. IBRĂILEANU, A. 33. – Variantă: ultimát (ODOBESCU, S. III 536) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ULTIMATUM: ULTIMÁTUM, ultimatumuri, substantiv neutru Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. ♦ (juridic) Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. [Variante: (învechit) ultimát substantiv neutru] – Din limba franceza ultimatum, germana Ultimatum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ULTIMATUM: ULTIMÁTUM, ultimatumuri, substantiv neutru Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor reciproce. [Variante: (învechit) ultimát substantiv neutru] – Din limba franceza ultimatum, germana Ultimatum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ULTIMATUM: ULTIMÁTUM ultimatumuri n. 1) Notă diplomatică prin care un stat prezintă altui stat o condiție definitivă, al cărui refuz antrenează luarea unor măsuri de constrângere. 2) Decizie irevocabilă care nu admite contestare; exigență imperativă. /<fr. ultimatum, germana Ultimatum Forme diferite ale cuvantului ultimatum: ultimatumuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ULTIMATUM: ULTIMÁTUM substantiv neutru Cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni. ♦ Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. [Variante ultimat substantiv neutru / < limba franceza ultimatum, conform latina ultimus – ultimul]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ULTIMATUM: ULTIMÁTUM substantiv neutru cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni. • hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. (< limba franceza ultimatum, germana Ultimatum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ultimatum: ultimatum n. 1. ultimele condițiuni puse la un tractat; 2. rezoluțiune definitivă și irevocabilă, cuvântul cel din urmă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ultimatum: ultimátum substantiv neutru, plural ultimátumuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ultimatum: ultimátum substantiv neutru, plural ultimátumuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ULTIMATUM' ULTERIORITÁTEÚLTIMULTIMÁTULTIMATÍVULTIMÁTUMÚLTIMOultimogenitúrăUltimulúltra |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ultimatum Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ultimatum dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ULTIMÁTUM ultimatumuri n. |
GRAMATICA cuvântului ultimatum? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ultimatum. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ultimatum poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ultimatum? Vezi cuvântul ultimatum desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ultimatum?[ ul-ti-ma-tum ] Se pare că cuvântul ultimatum are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gaiță de munte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ultimatum are forma: ultimátumuri
