 | as |
|
| Umanitate [ u-ma-ni-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU umanitate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului umanitate în mai multe dicționareDefinițiile pentru umanitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UMANITATE: UMANITÁTE substantiv feminin 1. Totalitatea oamenilor, omenire. Țiu să mă lămuresc asupra marilor chestiuni cari preocupă umanitatea. CARAGIALE, O. VII 188. Credea în viitorul promis umanității, Precum și în triumful justiției. BOLINTINEANU, O. 227. În inima femeii se oglindesc... cele mai nobile sentimente și patimi ale umanității. BOLLIAC, O. 44. ♦ Colectivitate de oameni. Ion Ozun n-ar fi crezut că într-un spațiu atît de strîmt poate viețui atît de sonor o atît de diversă și tristă umanitate. C. PETRESCU, C. vezi 49. Ar fi avut putere să-i pună cu botul pe labe pe toți satrapii mici și mari ce terorizau umanitatea de la marginile orașului. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 16. 2. Umanitarism. S-a mai pomenit atîta umanitate în verb reflexiv:eo armată de cînd e istoria? REBREANU, P. S. 135. Și acum, domnilor, las dreptul deoparte; și... nu voi mai chema in ajutorul țăranilor noștri decît umanitatea și patriotismul dumneavoastră. KOGĂLNICEANU, S. A. 184. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru umanitate: *umanitáte forme (latina humánitas, -átis). Omenire, neamu uman: Pasteur fu un binefăcător al umanitățiĭ. Calitatea (natura) de om: slăbicĭunile umanitățiĭ. figurat Omenie, blîndeță: a trata captiviĭ cu umanitate. plural Învățămîntu secundar clasic. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMANITATE: UMANITÁTE substantiv feminin 1. Sentiment de bunăvoință, compasiune pentru nenorocirile altuia, bunătate, omenie, umanitarism. 2. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni. – Din latina humanitas, -atis, limba franceza humanité. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UMANITATE: UMANITÁTE forme 1) Caracter uman. 2) Compasiune și bunăvoință față de nenorocirile altora. 3) Totalitate a oamenilor de pe glob; neam omenesc; omenire; lume. /<lat. humanitas, umanitateatis, limba franceza humanité Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru UMANITATE: UMANITÁTE substantiv feminin 1. neamul omenesc, omenire. • colectivitate de oameni. 2. omenie, bunătate, compasiune pentru neonorocirile altuia; umanitarism. (< limba franceza humanité, latina humanitas) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru UMANITATE: UMANITÁTE substantiv feminin 1. Neamul omenesc, omenire. ♦ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism; omenie, bunătate, milă. [conform latina humanitas, limba franceza humanité]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru umanitate: umanitate forme 1. genul uman: umanitatea ar trebui să formeze o singură familie; 2. îndurare pentru suferințele altuia: principe plin de umanitate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UMANITATE: UMANITÁTE substantiv feminin 1. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism. – Din latina humanitas, -atis, limba franceza humanité. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMANITATE: UMANITATE s. 1. lume, omenire, (învechit și regional) omenime. (Întreaga umanitate.) 2. umanitarism. (umanitate lui era cunoscută.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umanitate: umanitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat umanității Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umanitate: umanitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat umanitắții Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'UMANITATE' UMANÍSTICUMANITÁRUMANITARÍSMUMANITARÍSTUMANITÁTEUMANIZÁUMANIZÁREumanizézumanízm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL umanitate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului umanitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Humanitas, umanitateatis, limba franceza humanité. Întreaga umanitate. Umanitate lui era cunoscută. |
GRAMATICA cuvântului umanitate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului umanitate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul umanitate poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE umanitate? Vezi cuvântul umanitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umanitate?[ u-ma-ni-ta-te ] Se pare că cuvântul umanitate are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL umanitate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Umoare vitroasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
