 | as |
|
| Umăr [ u-măr ] VEZI SINONIME PENTRU umăr PE ESINONIME.COM definiția cuvântului umar în mai multe dicționareDefinițiile pentru umar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UMĂR: ÚMĂR, umeri, substantiv masculin, și (regional) umere, substantiv neutru 1. Parte a corpului omenesc prin care se leagă brațele de trunchi; articulația care face această legătură. Pe umeri simt crescînd aripi De vultur. BENIUC, vezi 11. Pe umeri pletele-i curg rîu. COȘBUC, P. I 118. Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr Așa el sprijină lumea și vecia într-un număr. EMINESCU, O. I 132. • (În construcție cu prepoziție «pe», «la», mai rar «de-a», în locuțiuni și expresii, care arată felul de a purta poverile) Își luară fiecare desăguță d-a umeri. ISPIRESCU, L. 96. Într-un buc iese afară cu pușca la umăr. CREANGĂ, P. 311. Luîndu-și buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dîra de piuă. EMINESCU, N. 8. (figurat) Flămînd și gol, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cît ai verb reflexiv:ut. COȘBUC, P. I 207. • Expresia: Umăr la umăr = alături, unul lîngă altul; prin extensie uniți. Solemne... erau chipurile pîrlite de soare ale ostașilor înșirați drept, umăr la umăr. VLAHUȚĂ, R. P. 15. A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acțiuni; a susține, a sprijini. Măcar acum de-ar fi pus umărul Glanetașu... Dar nu l-a pus. REBREANU, I. 48. El însă n-a așteptat nici să fie chemat, nici minat, ci, din deprinderea de a pune umărul acolo unde vedea nevoia, a venit în pavilion. MIRONESCU, S. A. 124. Tot e bine să fii prieten c-un colonel, cînd la o inaintare, tot mai răpede pune și el umărul. CONTEMPORANUL, VIII 200. A da (sau a strînge, a ridica etc.) din umeri = a înălța ușor din umeri, pentru a-și manifesta nepăsarea, neștiința, nepriceperea, nedumerirea, disprețul. Străjerii atunci se uită lung unul la altul și strîng din umere. CREANGĂ, P. 82. Toți pe cîți îi întrebă dădeau din umere, neștiind ce să răspundă. id. ib. 107. A se uita la cineva (sau a privi pe cineva) peste umeri (sau peste umăr) = a se uita disprețuitor, batjocoritor, a lua în rîs pe cineva. A-și lua călcîiele (sau picioarele) de-a umeri = a fugi, a o lua la sănătoasa. M-am smuncit voinicește din ghearele ce mă prinseseră de gît; mi-am luat călcîiele de-a umeri și ne-am dus. ALECSANDRI, T. 1034. ♦ figurat Culme, a unui deal, a unui munte. De după umărul scund și rotunjit al dealului cu salcîmi... răsări curtea. DUMITRIU, B. forme 71. Curtea boierului Boldur Iloveanu se află așezată pe umăr de deal. C. PETRESCU, R. DR. 94. Luna se ivește pe-a munților gol umăr. ALECSANDRI, P. II 203. 2. Parte a unei haine sau a altui obiect de îmbrăcăminte care acoperă umerii (1). 3. (În expresie) Umărul obrazului (sau, rar, al feței) = partea proeminentă, osoasă din mijlocul obrazului; pomete. Ca printr-o sită vedeam pe căpitan răzimat în sabie, cu fața neagră și cu dunga cumplită din umărul obrazului. SADOVEANU, O. VI 214. Fata, jupînița Ilinca, parcă era ruptă din soare, așa era: albă la pieliță ca laptele, și-n umerii obrajilor cîte o pată ușoară, parcă ar fi picurat cineva cîte un strop de sînge în lapte. id. ib. I 69. Figura lui își ascundea trăsăturile sub o barbă neagră, stufoasă, din care se vedeau numai nasul, umerii feței și ochii. VLAHUȚĂ, O. A. III 46. 4. Proeminență pe suprafața unui obiect care servește ca reazem altui obiect în plan sau în spațiu. ♦ Partea bombată de lîngă gîtul unui vas. Umărul vasului... reprezentă în reliev o vînătoare de fiare sălbatice. ODOBESCU, S. II 194. Se încarcă căldarea cu tescovină, punîndu-se într-însa, după mărime, 5 sau 6 ciubere pînă sub umeri, adică pînă în gură, gîtul rămîne deșert. I. IONESCU, P. 267. 5. Parte a jugului care se așază pe gîtul vitelor. 6. (De obicei determinat prin «de haine») Umeraș. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UMĂR: ÚMĂR, (1, 2, 3, 4) umeri, substantiv masculin, (5) umere, substantiv neutru 1. S. m. Parte a corpului omenesc corespunzătoare articulației dintre mână și trunchi. • Expresia: Umăr la umăr = alături, unul lângă altul; împreună, uniți. A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acțiuni; a sprijini. A da (sau a ridica etc.) din umeri = a-și exprima nedumerirea, neștiința, indiferența etc. printr-un gest de ridicare a umerilor (1). A se uita la cineva (sau a privi pe cineva) peste umăr = a se uita la cineva disprețuitor, batjocoritor. (popular) A-și lua călcâiele (sau picioarele) de-a umeri = a fugi. A pune (cuiva ceva) pe umeri = a încărca, a împovăra (pe cineva) cu o vină. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă umărul (1). ♦ figurat Culme a unui deal, a unui munte. 2. S. m. (În sintagma) Umărul obrazului (sau al feței) = partea proeminentă, osoasă din mijlocul obrazului; pomeți. 3. S. m. Partea bombată de lângă gâtul unui vas. ♦ Proeminență pe suprafața unui obiect, care servește ca reazem altui obiect. 4. S. m. Parte a jugului care se așază pe gâtul vitelor. 5. substantiv neutru Umeraș. – latina humerus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMĂR: ÚMĂR, (1, 2, 3, 4) umeri, substantiv masculin, (5) umere, substantiv neutru 1. S. m. Parte a corpului omenesc corespunzătoare articulației dintre mână și trunchi. • Expresia: Umăr la umăr = alături, unul lângă altul; împreună, uniți. A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acțiuni; a sprijini. A da (sau a ridica etc.) din umeri = a-și exprima nedumerirea, neștiința, indiferența etc. printr-un gest de ridicare a umerilor (1). A se uita la cineva (sau a privi pe cineva) peste umăr = a se uita la cineva disprețuitor, batjocoritor. (popular) A-și lua călcâiele (sau picioarele) de-a umeri = a fugi. A pune (cuiva ceva) pe umeri = a încărca, a împovăra (pe cineva) cu o vină. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă umărul (1). ♦ figurat Culme a unui deal, a unui munte. 2. S. m. (în sintagma) Umărul obrazului (sau al feței) = partea proeminentă, osoasă din mijlocul obrazului; pomeți. 3. S. m. Partea bombată de lângă gâtul unui vas. ♦ Proeminență pe suprafața unui obiect, care servește ca reazem altui obiect. 4. S. m. Parte a jugului care se așază pe gâtul vitelor. 5. substantiv neutru Umeraș. – latina humerus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru umăr: umăr m. 1. partea corpului prin care brațele dela om (sau gambele anterioare la cuadrupede) se leagă de trunchiu; a da din umeri, a indica prin această mișcare nedumerirea sau disprețul său; 2. prin analogie: umărul lancei; umerii de deal EM. [latina HUMERUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umăr: úmăr (parte a corpului omenesc, a unui vas, a jugului) substantiv masculin, plural úmeri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umăr: úmăr (umeraș, proeminență la suprafața unei piese) substantiv neutru, plural úmere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umăr: úmăr1 (parte a corpului, a unui obiect) substantiv masculin, plural úmeri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umăr: úmăr2 (umeraș) (regional) substantiv neutru, plural úmere Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru umăr: umăr substantiv verbal MĂSEA. PORTMANTOU. UMERAȘ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru UMĂR: ÚMĂR, Toader, mold., 1613 (Glos). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'UMAR' UMANIZÁREumanizézumanízmUMANOÍDÚMĂRUMĂRÁRumărașUMĂRÓSUMBÉLĂ |
GRAMATICA cuvântului UMĂR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului umăr. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul UMĂR poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE umăr? Vezi cuvântul umăr desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umăr?[ u-măr ] Se pare că cuvântul umăr are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL UMĂR Inţelegi mai uşor cuvântul umăr dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Umăr la umăr = alături, unul lîngă altul; prin extensie uniți A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acțiuni; a susține, a sprijini din umeri = a înălța ușor din umeri, pentru a-și manifesta nepăsarea, neștiința, nepriceperea, nedumerirea, disprețul A se uita la cineva sau a privi pe cineva peste umeri sau peste umăr = a se uita disprețuitor, batjocoritor, a lua în rîs pe cineva A-și lua călcîiele sau picioarele de-a umeri = a fugi, a o lua la sănătoasa În expresie Umărul obrazului sau, rar, al feței = partea proeminentă, osoasă din mijlocul obrazului; pomete Umăr la umăr = alături, unul lângă altul; împreună, uniți A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acțiuni; a sprijini din umeri = a-și exprima nedumerirea, neștiința, indiferența etc A se uita la cineva sau a privi pe cineva peste umăr = a se uita la cineva disprețuitor, batjocoritor Popular A-și lua călcâiele sau picioarele de-a umeri = a fugi A pune cuiva ceva pe umeri = a încărca, a împovăra pe cineva cu o vină În sintagma Umărul obrazului sau al feței = partea proeminentă, osoasă din mijlocul obrazului; pomeți Umăr la umăr = alături, unul lângă altul; împreună, uniți A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acțiuni; a sprijini din umeri = a-și exprima nedumerirea, neștiința, indiferența etc A se uita la cineva sau a privi pe cineva peste umăr = a se uita la cineva disprețuitor, batjocoritor Popular A-și lua călcâiele sau picioarele de-a umeri = a fugi A pune cuiva ceva pe umeri = a încărca, a împovăra pe cineva cu o vină în sintagma Umărul obrazului sau al feței = partea proeminentă, osoasă din mijlocul obrazului; pomeți |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL UMĂR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A juca la bursă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul umăr are forma: úmeri
