 | as |
|
| Umblare [ um-bla-re ] VEZI SINONIME PENTRU umblare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului umblare în mai multe dicționareDefinițiile pentru umblare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UMBLARE: UMBLÁRE, umblări, substantiv feminin Acțiunea de a umbla. 1. Cutreierare, colindare. Zîna zăbovi multă verb reflexiv:eme în umblările ei. RETEGANUL, P. V 17. După cîtăva umblare, au agiuns la un pîrău. DRĂGHICI, R. 64. ♦ (În legătură cu anumite obiceiuri populare) Colind, colindat. Iaca așa ne-a fost umblarea cu plugul în anul acela. CREANGĂ, O. A. 55. 2. (Rar) Felul cum îi merg cuiva treburile; pățanie, întîmplare, peripeție. Cînd povestea... despre umblările lui... frații-l trăgeau de suman să nu mință. RETEGANUL, P. III 44. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UMBLARE: UMBLÁRE, umblări, substantiv feminin Acțiunea de a umbla și rezultatul ei; deplasare, mers; cutreierare, colindare, umblat1. – vezi umbla. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMBLARE: UMBLÁRE, umblări, substantiv feminin Acțiunea de a umbla și rezultatul ei; deplasare, mers; cutreierare, colindare, umblat1. – vezi umbla. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMBLARE: UMBLARE substantiv umblat, umblătură, umblet. (După multă umblare, a reușit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umblare: umbláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat umblării; plural umblări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umblare: umbláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat umblắrii; plural umblắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'UMBLARE' UMBILICUSUMBLÁumblăcéscUMBLĂCÍTUMBLÁREUMBLĂRÉȚUMBLÁTUMBLĂTOÁREUMBLĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL UMBLARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului umblare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii După multă umblare, a reușit. |
GRAMATICA cuvântului UMBLARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului umblare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul UMBLARE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE umblare? Vezi cuvântul umblare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umblare?[ um-bla-re ] Se pare că cuvântul umblare are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL UMBLARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i fi cuiva casa casă și masa masă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul umblare are forma: umblări
