 | as |
|
| Umilire [ u-mi-li-re ] VEZI SINONIME PENTRU umilire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului umilire în mai multe dicționareDefinițiile pentru umilire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UMILIRE: UMILÍRE, umiliri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. 1. Atitudine umilă; smerenie, umilință (1). Un sînt de piatră, care pe pămînt răsturnat sta, Ținînd mînele-ncrucite c-un aer de umilire. NEGRUZZI, S. II 85. 2. Jignire, înjosire, ofensă, umilință (2). M-am stăpînit și i-am urmat sfatul, dar vă închipuiți ce umilire! DUMITRIU, N. 36. Orice aluzie la faptul că era orfan îi era supărătoare ca o umilire nedreaptă. CĂLINESCU, E. O. I 55. Cîte umiliri rabdă, cîte defăimări sufere. NEGRUZZI, S. I 323. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMILIRE: UMILIRE s. 1. înjosire, ploconeală, ploconire, (familial) căciulire. (umilire cuiva în fața...) 2. degradare, înjosire, (învechit ) degradație. (Munca nu e o umilire.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UMILIRE: UMILÍRE, umiliri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. – vezi umili. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMILIRE: UMILÍRE, umiliri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. – vezi umili. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umilire: umilíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat umilírii; (jigniri) plural umilíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umilire: umilíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat umilírii; (jigniri) plural umilíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'UMILIRE' umiléscUMILÍUMILIAȚIÚNEUMILÍNȚĂUMILÍREUMILÍTUMILITÁTEUMILITÓRumiválniță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL UMILIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului umilire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Umilire cuiva în fața. Munca nu e o umilire. |
GRAMATICA cuvântului UMILIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului umilire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul UMILIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE umilire? Vezi cuvântul umilire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umilire?[ u-mi-li-re ] Se pare că cuvântul umilire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL UMILIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aviz consultativ?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul umilire are forma: umilíri
