 | as |
|
| Umplutură [ um-plu-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU umplutură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului umplutura în mai multe dicționareDefinițiile pentru umplutura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UMPLUTURĂ: UMPLUTÚRĂ, umpluturi, substantiv feminin 1. Aliment (de obicei măcinat sau tăiat mărunt) care se introduce într-un înveliș de asemenea comestibil, alcătuind împreună un fel de mîncare sau o prăjitură. Locul gol dinlăuntrul colacului se umple cu umplutură făcută din brînză de oi. ȘEZ. VII 33. 2. Material care umple sau acoperă un gol sau un spațiu dintre două sisteme tehnice, în diferite scopuri (solidarizarea unor piese care nu pot fi alipite, realizarea unei suprafețe plane etc.). ♦ Masă de pămînt sau de pietriș, așezată pe o suprafață de teren pentru a o înălța; rambleu. 3. figurat Ceea ce servește pentru a completa un gol. Acea literă parazită [«u» scurt] care servă de umplutură netrebnică. ALECSANDRI, S. 6. ♦ Material (lipsit de valoare și fără legătură cu ansamblul) cu care se completează o rubrică într-un periodic; adaos sau cuvînt de prisos într-un text (literar). Calificativele în versuri, atunci cînd sînt întrebuințate cu exces, devin cele mai urîcioase umpluturi. MACEDONSKI, O. IV 39. Un gazetar din cei mărunței, furnizor de umplutură. VLAHUȚĂ, la Tdrg. Fabula nu sufere secătură și umplutură. NEGRUZZI, S. I 336. 4. Cantitate de praf de pușcă și de alice cu care se încărcau altădată armele de foc; încărcătură. Se împărțea iarbă și alice, cîte patru umpluturi de pușcă. GHICA, la TDRG. La brîu cu șapte pistoale Fără leac de umplutură. BIBICESCU, P. P. 161. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UMPLUTURĂ: UMPLUTÚRĂ, umpluturi, substantiv feminin Ceea ce servește pentru a umple un spațiu, un gol etc. ♦ specializare Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură. ♦ specializare Material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela. ♦ specializare Cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii). ♦ figurat Element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa). – Umple + sufix -tură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMPLUTURĂ: UMPLUTÚRĂ, umpluturi, substantiv feminin Ceea ce servește pentru a umple un spațiu, un gol etc. ♦ specializare Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură. ♦ specializare Material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela. ♦ specializare Cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii). ♦ figurat Element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa). – Umple + sufix -tură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UMPLUTURĂ: UMPLUTÚRĂ umpluturai forme 1) Material care servește pentru a umple ceva (un spațiu, un recipient etc.). 2) Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil. 3) figurat Adaos de valoare secundară care completează un gol (într-o operă literară, științifică, într-un spectacol etc.). / a umple + sufix umpluturatură Forme diferite ale cuvantului umplutura: umpluturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru umplutură: umplutură forme 1. efectul umplerii; 2. carne tocată de umplut; 3. figurat ceea ce este străin sau nefolositor unui subiect, materie de ocazie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru umplutură: umplutură, umpluturi substantiv feminin 1. (deț.) polițist infiltrat printre deținuți. 2. lucrător al unui serviciu de filaj. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umplutură: umplutúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat umplutúrii; plural umplutúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umplutură: umplutúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat umplutúrii; plural umplutúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMPLUTURĂ: UMPLUTURĂ substantiv încărcătură. (umplutura a unui cartuș.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'UMPLUTURA' UMPLEÁÚMPLEREUMPLÚTumplutoáreUMPLUTÚRĂumắtumúrUNún-spre-zece |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL UMPLUTURĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului umplutură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii UMPLUTÚRĂ umpluturĂi forme 1 Material care servește pentru a umple ceva un spațiu, un recipient etc. / a umple + sufix umpluturĂtură. UmpluturĂ a unui cartuș. |
GRAMATICA cuvântului UMPLUTURĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului umplutură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul UMPLUTURĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE umplutură? Vezi cuvântul umplutură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umplutură?[ um-plu-tu-ră ] Se pare că cuvântul umplutură are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL UMPLUTURĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gramatică; în sintagma articol hotărât?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul umplutură are forma: umplutúri
