 | as |
|
| Uricar [ u-ri-car ] VEZI SINONIME PENTRU uricar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului uricar în mai multe dicționareDefinițiile pentru uricar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URICAR: URICÁR, uricari, substantiv masculin, uricare, substantiv neutru 1. S. m. Persoană însărcinată să redacteze urice2 (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. substantiv neutru Colecție de documente vechi. – Uric2 + sufix -ar. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URICAR: URICÁR, uricari, substantiv masculin (Învechit) Scriitor de urice, redactor al actelor în cancelariile domnești; logofăt, pisar. Uricarul... își subsemna numele undeva în coadă. HASDEU, I. vezi 31. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URICAR: URICÁR, uricari, substantiv masculin 1. Persoană însărcinată să redacteze urice (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. Colecție de documente vechi. – Uric2 + sufix -ar.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru uricar: uricár m. (despre uric). Vechĭ. Scriitor de urice, diac, logofăt; Axinte uricaru (pe la 1700). substantiv neutru, plural e. Colecțiune de urice: uricaru luĭ Codrescu († 1894). vezi boĭer. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URICAR: URICÁR2 uricari m. (în Moldova și în Muntenia medievală) Slujbaș în cancelaria domnească care avea însărcinarea de a scrie urice; diac; gramatic. /uric + sufix uricarar Forme diferite ale cuvantului uricar: uricari Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URICAR: URICAR substantiv (istorie) diac, grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor. (uricar în cancelariile din țările române.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URICAR: URICÁR1 uricare n. Culegere de documente vechi, de urice. /uric + sufix uricarar Forme diferite ale cuvantului uricar: uricare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru uricar: uricár (persoană) substantiv masculin, plural uricári Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru uricar: uricár1 (persoană) substantiv masculin, plural uricári Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru uricar: uricar m. scriitor de urice, logofăt. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru uricar: uricár (carte) substantiv neutru, plural uricáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru uricar: uricár2 (carte) substantiv neutru, plural uricáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'URICAR' URIÁȘUriașaUriașiÚRICURICÁRuricariuuricáșURICEMÍEURICIÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL URICAR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului uricar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii URICÁR2 uricari m. /uric + sufix uricarar. Uricar în cancelariile din țările române. URICÁR1 uricare n. /uric + sufix uricarar. |
GRAMATICA cuvântului URICAR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului uricar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul URICAR poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE uricar? Vezi cuvântul uricar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul uricar?[ u-ri-car ] Se pare că cuvântul uricar are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL URICAR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu genunchii la gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul uricar are forma: uricári
