 | as |
|
| Urmăritor [ ur-mă-ri-tor ] VEZI SINONIME PENTRU urmăritor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului urmaritor în mai multe dicționareDefinițiile pentru urmaritor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URMĂRITÓR: URMĂRITÓR, urmăritori, substantiv masculin Persoană care urmărește pe cineva (ca să-l prindă, să-l supravegheze). Pe cînd se apropiau urmăritorii, focuri de pușcă sparseră tăcerea. DUMITRIU, vezi L. 89. Cînd se înălțaseră sănețile la spatele Vatamanului, cei șase urmăritori se trăseseră îndărăt. SADOVEANU, O. VII 39. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URMĂRITÓR: URMĂRITÓR, -OÁRE, urmăritori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). – Urmări + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului urmaritor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URMĂRITÓR: URMĂRITÓR, -OÁRE, urmăritori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). – Urmări + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului urmaritor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URMĂRITÓR: URMĂRITÓR urmaritoroáre (urmaritoróri, urmaritoroáre) și substantival Care urmărește pe cineva (pentru a-l supraveghea sau a-l prinde). /a urmări + sufix urmaritortor Forme diferite ale cuvantului urmaritor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urmăritor: urmăritór substantiv masculin, plural urmăritóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urmăritor: urmăritór substantiv masculin, plural urmăritóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'URMARITOR' URMĂRÍURMĂRÍREURMĂRÍTurmăritoáreURMĂRITÓRURMÁȘURMÁȘĂUrmatURMÁTIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL urmăritor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului urmăritor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii URMĂRITÓR urmăritoroáre urmăritoróri, urmăritoroáre și substantival Care urmărește pe cineva pentru a-l supraveghea sau a-l prinde. /a urmări + sufix urmăritortor. |
GRAMATICA cuvântului urmăritor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului urmăritor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul urmăritor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE urmăritor? Vezi cuvântul urmăritor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urmăritor?[ ur-mă-ri-tor ] Se pare că cuvântul urmăritor are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De capul său?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul urmăritor are forma: urmăritóri
