 | as |
|
| Usturător [ us-tu-ră-tor ] VEZI SINONIME PENTRU usturător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului usturator în mai multe dicționareDefinițiile pentru usturator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru USTURĂTÓR: USTURĂTÓR, -OÁRE, usturători, -oare, adjectiv Care produce usturime, care ustură. [Era] mai bucuros de o rană usturătoare decît de copilăriile și de slăbiciunile reveriei. GALACTION, O. I 197. • figurat Acuma însă toate parcă erau strînse în cleștele fierbinte ale unei păreri de rău usturătoare. REBREANU, P. S. 164. ♦ figurat Caustic, tăios, incisiv. Adevărurile usturătoare pe care le azvîrlea poetul în fața dușmanilor poporului au făcut ca aceștia să devină și dușmanii săi. BENIUC, P. 29. • (Adverbial) La vorbele și cîrtirile celorlalte neveste de slujbași ai curții, începu a răspunde atît de subțire, usturător și pătimaș, încît toate amuțiră. SADOVEANU, O. VIII 223. Forme diferite ale cuvantului usturator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru USTURĂTÓR: USTURĂTÓR usturatoroáre (usturatoróri, usturatoroáre) 1) Care ustură; care provoacă (multă) usturime; urzicător. 2) figurat Care conține aluzii răutăcioase; caustic; urzicător; mușcător; înțepător; pișcător; corosiv. /a ustura + sufix usturatorător Forme diferite ale cuvantului usturator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru USTURĂTÓR: USTURĂTÓR, -OÁRE, usturători, -oare, adjectiv Care ustură, care produce usturime. ♦ figurat Care provoacă o durere sufletească, o jignire; tăios, caustic, incisiv. – Ustura + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului usturator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru USTURĂTÓR: USTURĂTÓR, -OÁRE, usturători, -oare, adjectiv Care ustură, care produce usturime. ♦ figurat Care provoacă o durere sufletească, o jignire; tăios, caustic, incisiv. – Ustura + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului usturator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru USTURĂTOR: USTURĂTOR adjectiv 1. iute, înțepător, picant, piperat, pișcător. (Gust usturator al unei mîncări.) 2. urticant, urzicător. (Plante usturator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru usturător: usturător adjectiv verbal BATJOCORITOR. EPIGRAMATIC. EXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. MARE. RIDICAT. SARCASTIC. SATIRIC. SCUMP. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru usturător: usturătór adjectiv masculin, plural usturătóri; forme singular și plural usturătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru usturător: usturătór adjectiv masculin, plural usturătóri; forme singular și plural usturătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru USTURĂTÓR: USTURĂTÓR adjectiv 1. vezi picant. 2. vezi urticant. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'USTURATOR' ústnăústurUSTURÁUSTURÁREUSTURĂTÓRUSTURĂTÚRĂUSTURICIÓSUSTURÍMEUSTURÓI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL USTURĂTÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului usturător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii USTURĂTÓR usturĂtÓroáre usturĂtÓróri, usturĂtÓroáre 1 Care ustură; care provoacă multă usturime; urzicător. /a ustura + sufix usturĂtÓrător. Gust usturĂtÓr al unei mîncări. Plante usturĂtÓr. |
GRAMATICA cuvântului USTURĂTÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului usturător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul USTURĂTÓR poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE usturător? Vezi cuvântul usturător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul usturător?[ us-tu-ră-tor ] Se pare că cuvântul usturător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL USTURĂTÓR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb în neorânduială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
