 | as |
|
| Uz [ uz ] VEZI SINONIME PENTRU uz PE ESINONIME.COM definiția cuvântului uz în mai multe dicționareDefinițiile pentru uz din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UZ: UZ substantiv neutru 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi; folosire, întrebuințare, folosință. Produse de uz casnic. ▭ Această persoană... a pierdut de mult un ochi și uzul comod al mîinii drepte. CARAGIALE, O. II 227. • Expresia: A face uz de... = a (se) folosi de... În primul rînd Meyerhold nu face uz de cortină. SAHIA, U.R.S.S. 152. Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește, care nu se mai întrebuințează. Acolo sînt piesele scoase din uz care nu mai pot fi reparate și care vor fi vîndute la fier vechi. DEMETRIUS, C. 16. Sînt amîndoi acum... zvîrliți ca obiectele scoase din uz. C. PETRESCU, Î. II 253. ♦ Mod de folosire curentă a unui cuvînt. Limba scrisă este mai îngrijită decît cea vorbită, respectă mai strict normele, fixate prin tradiție literară și prin uz, ale limbii. IORDAN, L. R. 19. 2. (juridic) Drept de a se folosi de un obiect care este proprietatea altuia. 3. (Franțuzism) Uzanță. [Poporul a păstrat] portul, uzurile și moravurile. MACEDONSKI, O. IV 114. • Expresia: A fi afară din uz = (despre cuvinte sau expresii) a fi neobișnuit, neconform cu uzanțele sau cu un anumit mod de a vorbi în societate. A! Domnule conservator, această expresiune nu este parlamentară, e afară din uz. ALECSANDRI, T. 1688. 4. (Învechit) Comportare, manieră. Trebuie să luăm lucrurile cu uzul subțire și cînd vei dovedi că este adevărat ceea ce-mi spui, atunci îl vom pedepsi după vină. FILIMON, C. 245. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UZ: UZ s. 1. folosință, folosire, întrebuințare, utilizare, (învechit) uzaj. (Obiecte de uz strict.) 2. circulație. (Cuvinte ieșite din uz.) 3. datină, fel, obicei, rînduială, tradiție, uzanță, (învechit și popular) rînd, (popular) dată, lege, (învechit și regional) pomană, (regional) orîndă, (Transilvania) sucă, (prin Banat) zacon, (învechit) pravilă, predanie, șart, tocmeală, (turcism învechit) adet. (Așa-i uz din bătrîni.) 4. (juridic) consuetudine, cutumă, datină, obicei, tradiție, uzanță. (Practică consacrată prin uz.) 5. obicei, regulă, rînduială, tipic, uzanță, (învechit) șart. (Care e uz în aceste împrejurări?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru uz: uz (-zuri), substantiv neutru – Întrebuințare. latina usus (secolul XIX). – derivat uza, verb, din limba franceza user; uzaj, substantiv neutru, din limba franceza usage; uzanță, substantiv feminin, din limba franceza usance; uzita, verb (a folosi), după latina usitatus; uzual, adjectiv, din limba franceza usuel, latina usualis; usucapiune, substantiv feminin, din latina usucapio; uzufruct, substantiv neutru, din latina usufructus; uzufructar, substantiv masculin, din limba franceza usufructaire; uzură, substantiv feminin, din limba franceza usure; uzurar, adjectiv, din limba franceza usuraire; uzurpa, verb, din limba franceza usurper; uzurpator, adjectiv, din limba franceza usurpateur. Forme diferite ale cuvantului uz: -zuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UZ: UZ uzuri n. 1) Aplicare în practică (pentru satisfacerea unor necesități); întrebuințare; folosire. • Scos (sau ieșit) din uz care nu mai poate fi folosit. A face uz a folosi. 2) vezi UZANȚĂ. 3) lingvistică Modalitate, consfințită prin tradiție, de folosire curentă a unităților de limbă în vorbire. 4) juridic Drept real care permite unei persoane de a se folosi de un lucru care aparține altei persoane. /<lat. usus, italiana uso Forme diferite ale cuvantului uz: uzuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UZ: UZ, uzuri, substantiv neutru 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. • locuțiune verbala A face uz de... = a (se) folosi de... • Expresia: Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. specializare (juridic) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (învechit) Comportare, manieră. – Din latina usus, italiana uso. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UZ: UZ, uzuri, substantiv neutru 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. locuțiune verbala A face uz de... = a (se) folosi de... • Expresia: Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. specializare (juridic) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (învechit) Comportare, manieră. – Din latina usus, italiana uso. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru UZ: UZ substantiv neutru (< latina usus, conform limba franceza us, italiana uso): folosire, întrebuințare obișnuită, comună, frecventă a unui cuvânt. Termen folosit în sintagma ieșit (ă) din uz (cu referire la un cuvânt sau la o expresie). • uz limbii: mișcare permanentă de adaptare a structurii unei limbi la necesitățile social-culturale ale vorbitorilor ei. Se opune normei (vezi). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru uz: uz n. 1. acțiunea și dreptul de a uza; 2. întrebuințarea ordinară a vorbelor, așa cum se practică de majoritatea națiunii: uzul e norma vorbirii, vorbă ieșită din uz; 3. datină în genere adoptată: uzuri nupțiale; 4. experiența societății, deprinderea bunelor maniere: îi lipsește uzul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru uz: *uz n., plural urĭ (latina usus). Întrebuințare, folosință: lucrurile se tocesc pin uz. Obiceĭ, practică: vorbă ĭeșită din uz, uzu e norma vorbiriĭ, uzurile poporuluĭ la Crăcĭun. Manieră, experiența societățiĭ: îĭ lipsește uzu lumiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru UZ: UZ substantiv neutru 1. Folosire, întrebuințare; folosință. ♦ (juridic) Dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. 2. Uzanță, datină, obicei, cutumă. [< latina usus, conform limba franceza us, italiana uso]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru UZ: UZ substantiv neutru 1. folosire, întrebuințare. 2. uzanță. 3. (juridic) dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. (< latina usus, italiana uso) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Uz: Uz n. afluent de-a dreapta Trotoșului, udă județul Bacău. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru uz: uz substantiv neutru, plural úzuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru uz: uz substantiv neutru, plural úzuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'UZ' UXORIÁLUXORICÍDUXORILOCÁLUyvárUZUZÁUZÁBILUZÁGIUUZÁJ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL uz Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului uz dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Obiecte de uz strict. Cuvinte ieșite din uz. Așa-i uz din bătrîni. Practică consacrată prin uz. Care e uz în aceste împrejurări?. UZ uzuri n. • Scos sau ieșit din uz care nu mai poate fi folosit. A face uz a folosi. • uz limbii: mișcare permanentă de adaptare a structurii unei limbi la necesitățile social-culturale ale vorbitorilor ei. Cuvinte ieșite din uz. |
GRAMATICA cuvântului uz? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului uz. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul uz poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE uz? Vezi cuvântul uz desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul uz?[ uz ] Se pare că cuvântul uz are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL uz Inţelegi mai uşor cuvântul uz dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= a se folosi de Scos sau ieșit din uz = care nu se mai folosește, care nu se mai întrebuințează A fi afară din uz = despre cuvinte sau expresii a fi neobișnuit, neconform cu uzanțele sau cu un anumit mod de a vorbi în societate = a se folosi de Scos sau ieșit din uz = care nu se mai folosește = a se folosi de Scos sau ieșit din uz = care nu se mai folosește |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL uz |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu acuitate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul uz are forma: úzuri
