 | as |
|
| Vanitate [ va-ni-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU vanitate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vanitate în mai multe dicționareDefinițiile pentru vanitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VANITATE: VANITATE substantiv aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, trufie, (livresc) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (învechit și popular) măreție, mărire, (popular și fam.) ifos, țîfnă, (regional) făloșenie, făloșie, (învechit) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (vanitate lui este cu totul nejustificată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VANITATE: VANITÁTE, vanități. substantiv feminin Ambiție deșartă, dorință de a face impresie; trufie, îngîmfare, înfumurare; (la plural ) deșertăciune. Simplă ca un înger fără vanitate. CAMIL PETRESCU, T. II 26. Părea că surîde neputînd clătina din cap ca totdeauna în fața atîtor vanități. ANGHEL, PR. 66. Nu sufăr de trista infirmitate a vanității. CARAGIALE, O. VII 248. Vanitatea ta Cu merit patriotic voiești a deghiza. BOLINTINEANU, O. 135. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VANITATE: VANITÁTE, (2) vanități, substantiv feminin 1. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare. 2. (La plural ) deșertăciune, zădărnicie. – Din limba franceza vanité, latina vanitas, -atis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VANITATE: VANITÁTE, vanități, substantiv feminin Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare; (la plural ) deșertăciune, zădărnicie. – Din limba franceza vanité, latina vanitas, -atis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vanitate: *vanitáte forme (latina vánitas, -átis). Caracteru de a fi van saŭ vanitos, deșertăcĭune: vanitatea gloriiĭ, vanitatea celor ce umblă după decorațiunĭ. Lucru van: a disprețui vanitățile. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VANITATE: VANITÁTE substantiv feminin ambiție deșartă și trufașă; orgoliu, trufie, înfumurare, îngâmfare. • deșertăciune. (< limba franceza vanité, latina vanitas) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VANITATE: VANITÁTE vanitateăți forme Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; trufie; infatuitate. /<fr. vanité, latina vanitas, vanitateatis Forme diferite ale cuvantului vanitate: vanitateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VANITATE: VANITÁTE substantiv feminin Ambiție deșartă și trufașă; trufie, înfumurare, îngâmfare. ♦ Deșertăciune. [conform latina vanitas, limba franceza vanité]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vanitate: vanitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat vanității; (lucruri zadarnice) plural vanități Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vanitate: vanitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat vanitắții; (lucruri zadarnice) plural vanitắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vanitate: vanitate forme deșertăciune: vanitatea vanităților. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vanitate: Vanitate ≠ modestie, simplețe, simplitate Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'VANITATE' VANILLAvanilócviuVANISÁREVANISÁT, -ĂVANITÁTEVANITÓSvanitúrăVÂNJvânjól |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VANITATE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vanitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vanitate lui este cu totul nejustificată. VANITÁTE vanitateăți forme Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; trufie; infatuitate. Vanité, latina vanitas, vanitateatis. |
GRAMATICA cuvântului VANITATE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vanitate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VANITATE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vanitate? Vezi cuvântul vanitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vanitate?[ va-ni-ta-te ] Se pare că cuvântul vanitate are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL VANITATE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Acustică arhitecturală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul vanitate are forma: vanități
