 | as |
|
| Vechime [ ve-chi-me ] VEZI SINONIME PENTRU vechime PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vechime în mai multe dicționareDefinițiile pentru vechime din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VECHIME: VECHÍME, (rar) vechimi, substantiv feminin 1. Faptul de a fi vechi, de a exista de multă verb reflexiv:eme; însușirea, calitatea, starea a ceea ce este vechi; existență îndelungată. Vitrinele acestea cuprind numai monede orientale. Unele au o vechime de peste o mie de ani. STANCU, U.R.S.S. 122. Păzînd o căsuță tupilată și acoperită cu mușchi, care mărturisea despre vechimea ei, a bătut la poartă. CREANGĂ, P. 90. [Lemnul mesei] grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice. EMINESCU, N. 38. ♦ Calitatea de a fi vechi într-un post, într-un grad, într-o funcție; numărul de ani pe care cineva i-a petrecut într-o slujbă, într-o funcție. La vîrstă de douăzeci și șase de ani, avea vechime în gradul al doilea și aștepta din zi în zi un nou examen. BASSARABESCU, vezi 4. 2. verb reflexiv:eme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate. Focul pîlpîia în întunericul ogrăzii, și unul rostea domol o istorie din vechime. SADOVEANU, O. VI 239. Preot rămas din a vechimii zile, San Marc, sinistru, miezul nopții bate. EMINESCU, O. I 202. La spatele mînăstirii este un lac foarte adînc ce pare să fi fost în vechime o mină de sare. BOLINTINEANU, O. 434. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vechime: vechíme forme (despre vechĭ). Starea lucrurilor vechĭ: vechimea unuĭ oraș, uneĭ case, uneĭ instituțiunĭ. Prioritate bazată pe timp (pe anĭ): acest funcționar are înaintea altora drept să fie înaintat la vechime. Timp trecut (anĭ, secule, evurĭ): o casă ruinată de vechime, un filosof din vechime, lucrurĭ rămase din vechime, așa era în vechime. vezi antichitate. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VECHIME: VECHÍME forme 1) Stare a ceea ce este vechi, ce există de demult. 2) popular Durată de timp în care se desfășoară activitatea unei persoane într-un anumit domeniu. vechime în muncă. 3) Trecut îndepărtat. • Din vechime de demult; de pe verb reflexiv:emuri. În vechime pe verb reflexiv:emuri; în antichitate. [G.-D. vechimii] /vechi + sufix vechimeime Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VECHIME: VECHÍME substantiv feminin 1. Faptul de a fi vechi, de a exista de multă verb reflexiv:eme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi. ♦ Numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcție. 2. verb reflexiv:eme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate, vechie. – Vechi + sufix -ime. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VECHIME: VECHÍME substantiv feminin 1. Faptul de a fi vechi, de a exista de multă verb reflexiv:eme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi. ♦ Numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcție. 2. verb reflexiv:eme de demult, timpuri îndepărtate; Antichitate, vechie. – Vechi + sufix -ime. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VECHIME: VECHIME s. 1. (livresc) vetustate, (învechit) bătrînețe, vechitură, vîrstă. (Ce vechime are acest obiect?) 2. antichitate, (învechit) străvechime, vechie. (Vestigii din vechime.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vechime: vechíme substantiv feminin, genitiv dativ articulat vechímii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vechime: vechíme substantiv feminin, genitiv dativ articulat vechímii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'VECHIME' VECHILÉTvechilî́cVECHILIMEÁVECHILÍȚĂVECHÍMEVECHITÚRĂvechiuVECÍEVECÍN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vechime Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vechime dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vechime în muncă. • Din vechime de demult; de pe verb reflexiv:emuri. În vechime pe verb reflexiv:emuri; în antichitate. Vechimii] /vechi + sufix vechimeime. Ce vechime are acest obiect? 2. Vestigii din vechime. Ce vechime are acest obiect? 2. |
GRAMATICA cuvântului vechime? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vechime. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vechime poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vechime? Vezi cuvântul vechime desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vechime?[ ve-chi-me ] Se pare că cuvântul vechime are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vechime |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Informatică; în sintagma cititor de cartele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
