eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vecinatate


PROPOZIȚIIEXPRESII PLURALGRAMATICĂSILABE
Vecinătate [ ve-ci-nă-ta-te ]
VEZI SINONIME PENTRU vecinătate PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului vecinatate în mai multe dicționare

Definițiile pentru vecinatate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VECINĂTATE:
VECINĂTÁTE2, vecinătăți, substantiv feminin

1. Starea, situația cuiva sau a ceva care șade, este, se află alături, în apropiere de altceva sau de altcineva; raportul dintre doi sau mai mulți vecini. Fluviul nu se vedea... dar vecinătatea covârșitoare i se simțea. SADOVEANU, P. M. 14.

2. (Cu sens colectiv) Locurile vecine (în raport cu un loc dat); împrejurime. Deschisese... o școală, în care curînd se îmbulzise tot tineretul din vecinătate. SADOVEANU, E. 212.
       • Locuţiune adverbiala În vecinătate = (cu sens local) în apropierea unui loc; (cu sens temporal) în apropierea unui anumit timp, unui anumit moment. Are să fie pe aici, în vecinătate, o tabără ostășească. BOLINTINEANU, O. 420. Dau asalt voinicește și în vecinătatea serii izbucnesc în cetate. BĂLCESCU, O. II 115.
♦ (La plural ) Locurile din jurul unei proprietăți, delimitate în raport cu proprietarii respectivi. Ce vecinătăți avea [biserica] nu mai țin minte. GALACTION, O. I 39.

3. (Cu sens colectiv) Cei care sînt sau locuiesc în apropiere (față de un loc dat); vecinii. Vocea ei argintie, răsunând prin geamurile ferestrelor, trezea adeseori vecinătatea din somn. GANE, N. I 101.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VECINĂTATE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VECINĂTATE:
VECINĂTÁTE, vecinătăți, substantiv feminin

I.

1. Starea, situația cuiva sau a ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulți vecini.

2. Loc situat alături de cineva sau de ceva; împrejurime.

3. Cei care sunt sau locuiesc alături, sau în apropiere (față de alții sau față de un loc dat).

II. Stare de vecin (II); vecinie, rumânie, iobăgie.

– latina vicinitas, -atis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VECINĂTATE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VECINĂTATE:
VECINĂTÁTE, vecinătăți, substantiv feminin

I.

1. Starea, situația cuiva sau a ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulți vecini.

2. Loc vecin cu cineva sau cu ceva; împrejurime.

3. Cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere (față de alții sau față de un loc dat).

II. Stare de vecin (II); vecinie, rumânie, iobăgie.

– latina vicinitas, -atis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

vecinătate
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vecinătate:
vecinătáte forme (latina vicinitas, -átis, italiana vicinità, spaniolă vecindad). Situațiunea de vecin, raportu de la vecin la vecin: trebuĭe să trăim în bună vecinătate. Locurile din prejur, apropiere, proximitate: o pădure era în vecinătate. Oameniĭ din prejur: vecinătate zgomotoasă. Șerbie, românie (Moldova). Mulțime de șerbĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

VECINĂTATE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VECINĂTATE:
VECINĂTÁTE1 vecinatateăți forme

1) Stare de vecin.

2) raport dintre doi sau mai mulți vecini.

3) Locuri din apropiere; împrejurime.
       • În vecinatate în apropierea unui locuțiune

4) Totalitate de ființe care locuiesc alături sau în apropiere de un anumit locuțiune /vecin + sufix vecinatateătate
Forme diferite ale cuvantului vecinatate: vecinatateăți

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

vecinătate
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vecinătate:
vecinătate forme

1. proximitatea unei localități, a unei persoane, a unui lucru în raport cu altul;

2. vecinii, locurile vecine;

3. od., în Moldova, serbie. [latina VICINITATEM].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VECINĂTATE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VECINĂTATE:
VECINĂTÁTE1 substantiv feminin (Moldova; în orînduirea feudală) Stare de șerbie. Desființarea rumîniei și a vecinătății. KOGĂLNICEANU, S. A. 176.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VECINĂTATE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VECINĂTATE:
VECINĂTÁTE2 forme istorie Situație de vecin; iobăgie; șerbie. /vecin + sufix vecinatateătate
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

vecinătate
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vecinătate:
vecinătáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat vecinătății; plural vecinătăți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vecinătate
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vecinătate:
vecinătáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat vecinătắții; plural vecinătắți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'VECINATATE'
vechiuVECÍEVECÍNvecináșVECINĂTÁTEVECINÉLVÉCINICVECINICÍEVECINÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vecinătate
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vecinătate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
VECINĂTÁTE1 vecinătateăți forme 1 Stare de vecin.
       • În vecinătate în apropierea unui locuțiune 4 Totalitate de ființe care locuiesc alături sau în apropiere de un anumit locuțiune /vecin + sufix vecinătateătate.
/vecin + sufix vecinătateătate.

GRAMATICA cuvântului vecinătate?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vecinătate.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vecinătate poate fi: substantiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul vecinătate sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul vecinătate are forma: vecinătăți
VEZI PLURALUL pentru vecinătate la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE vecinătate?
Vezi cuvântul vecinătate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vecinătate?
[ ve-ci-nă-ta-te ]
Se pare că cuvântul vecinătate are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL vecinătate
Inţelegi mai uşor cuvântul vecinătate dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala În vecinătate = cu sens local în apropierea unui loc; cu sens temporal în apropierea unui anumit timp, unui anumit moment

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Nu e nici câine, nici ogar?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
la bizanț titlu oficial al împăratului
distanță creată între un părinte și unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei
nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară
țesut conjunctiv format din mai multe feluri de celule
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app