 | as |
|
| Verbină [ ver-bi-nă ] VEZI SINONIME PENTRU verbină PE ESINONIME.COM definiția cuvântului verbina în mai multe dicționareDefinițiile pentru verbina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VERBINĂ: VERBÍNĂ, verbine, substantiv feminin Nume dat mai multor specii și varietăți de plante erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vîrf și acoperite cu peri aspri și cu flori roșii, roz, albe, purpurii sau liliachii (Verbena). În mai dădeau micsandrele și în iunie se îndesau ca peria, la un loc cu rozetele și verbinele. BASSARABESCU, substantiv neutru 86. Mirosul florilor veni pînă la el și se depărta iară, lăsînd în urmă numai un parfum de verbină. ANGHEL-IOSIF, C. E. 18. Bătrîna schimba apa de prin paharele cu verbine, cu busuioc și rosmarin. MACEDONSKI, O. III 9. Mi-ai luat din grădină O garoafă și-o verbină. TEODORESCU, P. P. 288. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VERBINĂ: VERBÍNĂ, verbine, substantiv feminin Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din latina verbena. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VERBINĂ: VERBÍNĂ, verbine, substantiv feminin Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din latina verbena. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru verbină: verbínă (-ne), substantiv feminin – Vervenă, plantă. – Mr. virghină. latina verbena (secolul XIX). – derivat directă din latina (Pascu, I, 98; REW 9219) este indoielnică și mai mult cea din limba bulgară vărbina (Conev 43). Este dubletul lui vervenă, substantiv feminin, din limba franceza verveine. Forme diferite ale cuvantului verbina: verbina-ne Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VERBINĂ: VERBÍNĂ substantiv feminin Plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare; vervenă. [Variante verbenă substantiv feminin / < latina, italiana verbena, conform limba franceza verveine]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru verbină: *verbínă forme, plural e (latina verbéna, limba franceza verveine). O plantă verbenacee ornamentală și oficinală cu proprietățĭ amare, aromatice și astringente (verbéna officinális). – Și măturiță și sporiș. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VERBINĂ: VERBÍNĂ verbinae forme Plantă erbacee decorativă anuală, cu frunze dințate și cu flori roșii, albe sau liliachii, cultivată pentru mirosul ei plăcut. [G.-D. verbinei; Variante vervenă] /<lat. verbena Forme diferite ale cuvantului verbina: verbinae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VERBINĂ: VERBINĂ substantiv (botanică) 1. (Verbena) urzicuță, (franțuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiș, (regional) măturiță, spornic, veronică. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru verbină: verbină forme plantă cu florile mici lila deschise (Vervena). [Indirect din latina VERVENA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru verbină: !verbínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat verbínei; plural verbíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'VERBINA' verberáțieVERBESINAVERBIÁJverbigeráțieVERBÍNĂverbínă/vervénăverbomaníeVERBÓS, -OÁSĂVERBOZITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL verbină Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului verbină dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VERBÍNĂ verbinăe forme Plantă erbacee decorativă anuală, cu frunze dințate și cu flori roșii, albe sau liliachii, cultivată pentru mirosul ei plăcut. |
GRAMATICA cuvântului verbină? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului verbină. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul verbină poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE verbină? Vezi cuvântul verbină desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul verbină?[ ver-bi-nă ] Se pare că cuvântul verbină are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL verbină |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ca mâine-poimâine sau mâine-poimâine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul verbină are forma: verbíne
