 | as |
|
| Vesel [ ve-sel ] VEZI SINONIME PENTRU vesel PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vesel în mai multe dicționareDefinițiile pentru vesel din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VESEL: VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adjectiv 1. Care este bine dispus; cu voie bună, voios. Un copil... se învîrtea în jurul lui cînd încoace, cînd încolo, vesel ca un fluture alb lîngă un pom bătrîn. REBREANU, R. I 126. Lume veselă ca astăzi N-am mai pomenit de mult. IOSIF, PATR. 38. • (Prin metonimie) Traiul lumii... Cine vor, aceia lese-l, Dară sufletul mi-i vesel, Tinerețea luminată. EMINESCU, O. I 102. • (Rar, despre animale) Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt! COȘBUC, P. I 264. [Porumbeii] apă veseli c-or gusta. TEODORESCU, P. P. 39. • figurat Drumul urcă întîi anevoie... pe urmă însă înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9. 2. Care exprimă voie bună, voioșie, bună dispoziție. Glasuri vesele răsună, Zic vioare, – urlă vîntul. IOSIF, PATR. 27. • (Adverbial) Un cucoș... bătu din aripi și trîmbiță vesel în lumina aurie. SADOVEANU, O. I 344. Fata vesel îi zîmbește. CREANGĂ, P. 275. 3. Care aduce veselie, care înveselește; desfătător, plăcut. Mic și vesel: colo-n fund, Uite-l verde și rotund Nucul din grădină. COȘBUC, P. I 261. Deodată perdeaua de codru se dă la o parte: căsuțe vesele se ivesc pe podișul din dreapta. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. • (Adverbial) În pădure se făcuse iar liniște, și soarele lumina vesel. SADOVEANU, O. VII 38. Un haiduc trecea prin crîng Singur-singurel cu dorul, Păsările ciripeau, Vesel murmura izvorul. IOSIF, vezi 113. 4. Care se face, se petrece cu voie bună, cu voioșie; plin de veselie. Dar azi vă dau o veselă agapă. TOPÎRCEANU, S. A. 3. Trei fecioare... În veselă horă ușoare sălta. ALECSANDRI, P. I 190. Am petrecut două săptămîni vesele. NEGRUZZI, S. I 68. Forme diferite ale cuvantului vesel: vesel-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VESEL: VESEL adjectiv 1. glumeț, hazliu, poznaș, (popular și fam.) ghiduș, hîtru, mehenghi, mucalit, ștrengar, șugubăț, (învechit și regional) șăgaci, (regional, mai ales în Moldova) șăgalnic, (regional) pozneț, snovos, (Moldova) chisnovat, (Olt.) potcaș, (prin Moldova) prujalnic, prujitor, (prin Olt.) snovelnic, (prin Transilvania) șăncăleț, șăncălos, șodoman, (prin Transilvania și Olt.) șodos, (prin Transilvania) șolomeț, (prin Bucovina și Moldova) șotelnic, (Bucovina) șotios, (Moldova) tămășalnic, (prin Olt.) zgondos, (învechit) poznatec, poznit, zefliu. (E un om tare vesel.) 2. bucuros, mulțumit, satisfăcut, voios. (Se duce vesel la lucru.) 3. voios, (livresc) jovial, (rar) rîzăreț, rîzător, (popular) tivilichiu, (învechit și regional) sămărît, (regional) chefos, veselos, (Transilvania) vigan, (învechit) libovit, rîzăcios, rîzînd, veget. (O fire vesel.) 4. amuzant, comic, hazliu, nostim, (livresc) ilar, ilariant, (popular) poznaș, (Transilvania, Banat și Olt.) șod. (O întîmplare vesel.) 5. hazliu, umoristic. (Scenetă vesel.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vesel: vésel (-lă), adjectiv – Bucuros, voios. limba slavă (veche) veselŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453), conform limba bulgară vesel. – derivat veseli (variantă înveseli), verb (a se bine dispune, a se bucura; a se distra, a petrece), din limba slavă (veche) veseliti; veselie, substantiv feminin (voioșie, bună-dispoziție; învechit, petrecere veselă), din limba slavă (veche) veselije; (în)veselitor, adjectiv (care înveselește, voios); veselos (variantă veselnic), adjectiv (voios, amuzant). Forme diferite ale cuvantului vesel: vesel-lă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VESEL: VÉSEL veselă (veseli, vesele) 1) (despre persoane) Care este bine dispus; care este plin de voie bună; voios; jovial; bucuros. 2) și adverbial (despre manifestările oamenilor) Care manifestă voioșie, bună dispoziție, voie bună; voios; jovial; bucuros. Glasuri vesele. A zâmbi vesel. 3) Care înveselește; care aduce dispoziție, voie bună. /<sl. veselu Forme diferite ale cuvantului vesel: veselă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VESEL: VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adjectiv 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie. 2. Care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu voioșie, cu veselie. – Din limba slavă (veche) veselŭ. Forme diferite ale cuvantului vesel: vesel-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VESEL: VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adjectiv 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie. 2. Care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu voioșie, cu veselie. – Din limba slavă (veche) veselŭ. Forme diferite ale cuvantului vesel: vesel-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru VESEL: VESEL adjectiv 1. – Eremia (Sur XVII); -u Gh. olt. (Dolj.); -u Mitrică munt. (BCI X 113), -i b. (Ard.). 2. Vésela forme (Pom.). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vesel: Vesel ≠ abătut, indispus, întristat, posac, posomorât, trist Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vesel: vésel adjectiv masculin, plural véseli; forme singular véselă, plural vésele Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vesel: vésel adjectiv masculin, plural véseli; forme véselă, plural vésele Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vesel: vesel a. bine dispus. [slava VESELŬ, voios]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'VESEL' VÉȘCĂveșcălíeVescanVesculVÉSELVESÉLĂveselárveseléscVESELÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vesel Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vesel dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii E un om tare vesel. Se duce vesel la lucru. O fire vesel. O întîmplare vesel. Scenetă vesel. VÉSEL veselă veseli, vesele 1 despre persoane Care este bine dispus; care este plin de voie bună; voios; jovial; bucuros. Glasuri vesele. A zâmbi vesel. O fire vesel. |
GRAMATICA cuvântului vesel? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vesel. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vesel poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE vesel? Vezi cuvântul vesel desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vesel?[ ve-sel ] Se pare că cuvântul vesel are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vesel |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bulbii ochilor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
