 | as |
|
| Vesti [ ves-ti ] VEZI SINONIME PENTRU vesti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vesti în mai multe dicționareDefinițiile pentru vesti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a vesti (forma la infinitiv) A vesti conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VESTI: VESTÍ, vestesc, verb IV. I. tranzitiv (Complementul indică faptul anunțat sau persoana căreia i se anunță) A face cunoscut un fapt, a comunica. [Călăreții] vesteau căderea Tomșei. SADOVEANU, O. VII 147. Nadina, vestită dinainte, îl aștepta. REBREANU, R. I 258. În depărtare abia s-aud cocoșii vestind miezul nopții. DELAVRANCEA, T. 87. • (Faptul anunțat se indică printr-o completivă indirectă sau un complement indirect) Pe țărani îi vestise cîrciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte. REBREANU, R. I 170. Prin martie, Cănuță își vesti părinții că are de ghid să se însoare. BASSARABESCU, substantiv neutru 14. Să-mi scriu o scrisoare nouă; S-o trimit la maică-mea S-o vestesc de starea mea. SEVASTOS, C. 308. • (Persoana anunțată se indică printr-un complement indirect, de obicei la dativ) Plutesc în aer glasuri fermecate, Vestindu-mi pretutindeni primăvara. IOSIF, P. 13. Peste o giumătate de ceas, un arnăut intră în salon vestindu-mi că trăsura era gata. ALECSANDRI, O. P. 258. Vestește cătră toți că o să merg și eu. GORJAN, H. I 7. • absolut Cînd văzură ei una ca aceasta... fuga la boieri de-i vestiră. CREANGĂ, P. 159. • reflexiv pasiv Îndată vestindu-se fapta, a venit maica acelui flăcău plutaș, una Anița. SADOVEANU, O. VIII 247. • reflexiv impersonal Se vestise la mare depărtare că nohaii au trecut Nistrul după războiul Tomșei. SADOVEANU, O. VII 77. Ce-ar zice Roma-ntreagă, cînd s-ar vesti prin ea Că o copilă, sclavă, ocupă mintea mea? ALECSANDRI, T. II 208. • intranzitiv Aleargă și vestește împăratului despre cele întîmplate. CREANGĂ, O. A. 254. 2. A anunța fapte care urmează să se producă; a da de veste. Un cîine se însărcină să-mi vestească sosirea sculîndu-se iute de unde stătea. HOGAȘ, M. N. 65. Copoii vestesc apropierea vinețiului. ODOBESCU, S. III 42. ♦ A anunța cuiva sosirea unui vizitator. Într-o zi, aflîndu-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga. NEGRUZZI, S. I 49. ♦ A înlesni o previziune; a face să se prevadă; a prevesti. Adierile tot mai tari și mai răcoroase ale vîntului vesteau ploaia. SADOVEANU, O. IV 222. Dimineața de vineri vestea o zi bună. REBREANU, R. I 175. Iaca și soarele răsare, vestind o zi frumoasă. CREANGĂ, O. A. 94. • reflexiv S-a vestit multă verb reflexiv:eme ploaia, dar norii s-au dus. DUMITRIU, N. 176. Soarele se ridicase din ceață și ziua părea a se vesti frumoasă. SADOVEANU, N. forme 99. ♦ A prezice, a prevesti, a proroci. Bătrînii... Trăgeau cu sorții noaptea, la lună, Și vesteau fetei mare noroc. ALECSANDRI, P. I 21. Cum îmi bate inima! Parcă-mi vestește ceva. id. T. 133. Plopule, de ce jelești? Au verb reflexiv:o pacoste cobești Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354. II. reflexiv 1. A-și face cunoscută și simțită existența sau prezența, a-și afirma prezența. De departe se vestea uruitul motoarelor. DUMITRIU, vezi L. 111. Vara acelui an se vestea sub semnul ropotelor de grindină. C. PETRESCU, R. 5. Florile se vesteau numai prin parfumul lor. NEGRUZZI, S. I 236. Moartea, cu-a sa cruzime se arată, se vestește în fața bietului bolnav. CONACHI, P. 83. 2. (Învechit) A se afirma prin calități deosebite; a deveni vestit, cunoscut. [Sinan-pașa] ajunse de trei ori mare vizir, vestindu-se mai presus de toți căpitanii turci în toate războaiele ce purtă. BĂLCESCU, O. II 79. [Cîrpaciul] s-a vestit dibaci. PANN, P. vezi I 50. ♦ tranzitiv A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. Te vestesc de cel mai nerecunoscător din lume, de om prost și de nimic. GORJAN, H. IV 94. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VESTI: VESTI verb 1. a anunța, a aviza, a informa, a incunoștința, a înștiința. (A vesti pe cineva despre ceva.) 2. a anunța, a comunica, a informa, a incunoștința, a înștiința, (rar) a semnaliza, (Transilvania și Banat) a știrici. (Vă vesti că trebuie să fiți prezenți.) 3. a anunța, a comunica, a transmite, (învechit) a porunci, a soli. (I-am vesti sosirea mea.) 4. a anunța, a incunoștința, a înștiința, (învechit) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A vesti ceva cuiva.) 5. a prevesti, a prezice, a profetiza, a profeți, a proroci, (învechit și regional) a plăzui, a prepune, (prin Transilvania) a pohibi, (învechit) a meni, a prorocestvui. (Ce a vesti sfîntul?) 6. a anticipa, a anunța, a prevesti, (rar) a promite. (Noaptea senină vesti o zi frumoasă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VESTI: VESTÍ, vestesc, verb IV. 1. tranzitiv A aduce la cunoștință, a face cunoscut; a înștiința, a anunța, a informa. ♦ A face să se prevadă; a prevesti. 2. reflexiv A-și face cunoscută, simțită existență sau prezența. 3. reflexiv (învechit) A deveni vestit, faimos. ♦ tranzitiv A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. – Din veste. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VESTI: VESTÍ, vestesc, verb IV. 1. tranzitiv A aduce la cunoștință, a face cunoscut; a înștiința, a anunța, a informa. ♦ A face să se prevadă; a prevesti. 2. reflexiv A-și face cunoscută, simțită existența sau prezența. 3. reflexiv (învechit) A deveni vestit, faimos. ♦ tranzitiv A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. – Din veste. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VESTI: VESTÍ verb vezi deosebi, difuza, distinge, duce, evidenția, ilustra, împrăștia, înscăuna, întinde, întrona, învesti, lăți, numi, proclama, propaga, pune, răspândi, remarca, singulariza, transmite, unge. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vesti: vesti verb vezi DEOSEBI. DIFUZA. DISTINGE. DUCE. EVIDENȚIA. ILUSTRA. ÎMPRĂȘTIA. ÎNSCĂUNA. ÎNTINDE. ÎNTRONA. ÎNVESTI. LĂȚI. NUMI. PROCLAMA. PROPAGA. PUNE. RĂSPÎNDI. REMARCA. SINGULARIZA. TRANSMITE. UNGE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vesti: vestí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vestésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vesteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural vesteáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vesti: vestí (a vesti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vestésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vesteá; conjunctiv prezent 3 să vesteáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'VESTI' VESTEJÍTveștéscVEȘTEZÍVEȘTEZÍTVESTÍVESTIÁRVESTIBÚLVESTIBULÁRVESTIBULÍTĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vesti Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vesti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A vesti pe cineva despre ceva. Vă vesti că trebuie să fiți prezenți. I-am vesti sosirea mea. A vesti ceva cuiva. Ce a vesti sfîntul? 6. Noaptea senină vesti o zi frumoasă. A vesti ceva cuiva. Vestí a vesti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vestésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vesteá; conjunctiv prezent 3 să vesteáscă. |
GRAMATICA cuvântului vesti? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vesti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vesti poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vesti? Vezi cuvântul vesti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vesti?[ ves-ti ] Se pare că cuvântul vesti are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vesti |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Imunitate diplomatică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
