eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vestigiu


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Vestigiu [ ves-ti-giu ]
VEZI SINONIME PENTRU vestigiu PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului vestigiu în mai multe dicționare

Definițiile pentru vestigiu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VESTIGIU:
VESTÍGIU, vestigii, substantiv neutru (Livresc) Urmă din trecut; rămășiță a unui lucru vechi sau, figurat, a unei concepții, a unei mentalități, a unei culturi. vezi relicvă. Îmbrăcămintea lui roasă, cu manșete albe rotunde... avea oarecare vestigii de eleganță de mult demodată. CAMIL PETRESCU, N. 34.
       • (Poetic) O verb reflexiv:eme, vestigiile furtunii se mai zăresc deasupra înaltului podiș. BOGZA, C. O. 65.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



VESTIGIU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VESTIGIU:
VESTÍGIU vestigiui n.

1) Rămășiță din trecut, care amintește despre ceva dispărut demult. vestigiui ale unei civilizații.

2) Obiect (rămas de la o persoană iubită sau de la un om de vază) păstrat ca o amintire scumpă; relicvă. vestigiui de familie. /<lat. vestigium, limba franceza vestige
Forme diferite ale cuvantului vestigiu: vestigiui

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

VESTIGIU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VESTIGIU:
VESTÍGIU, vestigii, substantiv neutru (livresc) Urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.).

– Din limba franceza vestige, latina vestigium.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VESTIGIU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VESTIGIU:
VESTÍGIU, vestigii, substantiv neutru Urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.).

– Din limba franceza vestige, latina vestigium.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



VESTIGIU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VESTIGIU:
VESTIGIU s.

1. rămășiță, relicvă, urmă. (vestigiuiile trecutului.)

2. (la plural ) moaște (la plural), relicve (la plural) (învechit) rămășițe (la plural). (vestigiu sfinte.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

VESTIGIU
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VESTIGIU:
VESTÍGIU substantiv neutru Urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. [pronume -giu. / conform limba franceza vestige, latina vestigium].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

vestigiu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vestigiu:
vestígiu substantiv neutru [-giu pronume -giu], articulat vestígiul; plural vestígii, articulat vestígiile (silabe -gi-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

VESTIGIU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VESTIGIU:
VESTÍGIU substantiv neutru urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. (< limba franceza vestige, latina vestigium)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

vestigiu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vestigiu:
vestígiu [giu pronume giu] substantiv neutru, articulat vestígiul; plural vestígii, articulat vestígiile (-gi-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

vestigiu
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vestigiu:
vestigiu n. urmă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'VESTIGIU'
VESTIBULÁRVESTIBULÍTĂVÉSTICvestigiálVESTÍGIUvestiméntVESTIMENTÁRVESTIMENTÁȚIEVestir

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vestigiu
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vestigiu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
VESTÍGIU vestigiui n.
Vestigiui ale unei civilizații.
Vestigiui de familie.
Vestigiuiile trecutului.
Vestigiu sfinte.



GRAMATICA cuvântului vestigiu?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vestigiu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vestigiu poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul vestigiu sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul vestigiu are forma: vestígii
VEZI PLURALUL pentru vestigiu la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE vestigiu?
Vezi cuvântul vestigiu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vestigiu?
[ ves-ti-giu ]
Se pare că cuvântul vestigiu are trei silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vestigiu

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A da cuiva la cap?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se identifica cu aspirațiile cuiva; a fi foarte strâns legat de cineva
armă cu care se pot trage mai multe focuri reîncărcându-se automat
a lovi; a omorî; a ataca cu violență pe cineva; a distruge cu vorba sau cu scrisul
a a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b a iniția, a începe ceva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app