eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție viers


SINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Viers [ vi-ers ]
VEZI SINONIME PENTRU viers PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului viers în mai multe dicționare

Definițiile pentru viers din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIERS:
VIERS, viersuri, substantiv neutru (Popular; și în forma vers) Melodie, cîntec, arie. O trișcă suna și-i răspundea de departe viers de doină. CAMILAR, N. i 107.
♦ Ciripitul melodios al păsărilor. Mierla cîntă-n vers subțire Pentru-a noastră despărțire. ȘEZ. III 53.
♦ (Rar) Sunetul instrumentelor muzicale. După trei luni i se dă pruncului... apă petrecută printr-un fluier sau clarinetă, anume ca să capete și el versul acestor instrumente. MARIAN, NA. 421.
♦ Glas, voce (mai ales cînd intonează melodii). Avea un viers frumos și tremurător de te pătrundea la inimă. SADOVEANU, O. VI 89. Fetele nu umblă cu colindul... Și fiindcă uneori nu se învoiesc cu aceasta... se îmbracă băiețește și gustul tot și-l fac. Le dă însă de gol viersul. PAMFILE, Hristos 48. Un viers sonor și dulce, dar plin de întristare Lasă să se auză în noapte o cîntare. BOLINTINEANU, O.

6.
♦ (Rar) Strigătul unor animale. Șoarecele, auzind acel groaznic viers [al leului] au alergat și îndată cunoscu pre făcătoriul de bine al său. ȚICHINDEAL, forme 37. (Neobișnuit) Vorbire, cuvîntare. Deacă părerea noastră va fi justă și deacă viersul nostru va fi convingător, atunci culpeșul își va simți vina și se va îndrepta. ODOBESCU, S. I 504.

– Variantă: vers substantiv neutru

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

viers
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru viers:
viérs (-suri), substantiv neutru –

1. Cuvînt. –

2. Cîntec, arie, melodie.

– Variante vers, virș. latina vĕrsŭs (Pușcariu 1882; REW 9248), conform albaneză vierš; pentru semantism, conform Bogrea, Dacor., III, 310. Este dubletul lui vers, substantiv neutru, din același cuvînt latina, neol., și al lui verș, substantiv neutru (vers), în Transilvania, cu pronunțare în limba maghiara vers.

– derivat versui, verb (a versifica); versifica, verb, după limba franceza versifier; versificator, substantiv masculin; versificați(un)e, substantiv feminin; viersar (variantă viersuitor), substantiv masculin (cantor, cîntăreț).
Forme diferite ale cuvantului viers: -suri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

viers
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru viers:
viers n. popular (și poetic)

1. glas: graiul ei dulce și viersul cu lipiciu ISP.;

2. melodic: de un viers cântat de mamă cu un glas armonios AL. [latina VERSUS].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VIERS
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VIERS:
VIERS, viersuri, substantiv neutru (popular)

1. Melodie, cântec, arie3.

2. Glas, voce; timbru al vocii. [Variante: (popular) ghiers substantiv neutru]

– latina versus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VIERS
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VIERS:
VIERS, viersuri, substantiv neutru (popular)

1. Melodie, cântec, arie.

2. Glas, voce; timbru al vocii. [Variante: (popular) ghiers substantiv neutru]

– latina versus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

viers
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru viers:
viers substantiv verbal CÎNT. CÎNTARE. CÎNTAT. CÎNTEC. GLAS. MELODIE. TIMBRU. TON. VOCE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

viers
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru viers:
viers (melodie, voce) (popular) substantiv neutru, plural viérsuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

viers
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru viers:
viers (melodie, voce) substantiv neutru, plural viérsuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'VIERS'
VIERMÚȘVIERMUȘÓRVIERMÚȚVieroșVIERSVIERSUÍVIERSUÍREvierșúnvierzurínă

GRAMATICA cuvântului viers?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului viers.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul viers poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul viers sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul viers are forma: viérsuri
VEZI PLURALUL pentru viers la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE viers?
Vezi cuvântul viers desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul viers?
[ vi-ers ]
Se pare că cuvântul viers are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL viers

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: De puține ori?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
oxiacid al arsenului
a râde cu poftă
rareori
lacetan, identificabil cu kastelanoi menționați de ptolemeu drae, gdlc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app