 | as |
|
| Vînător [ vî-nă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU vînător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vinator în mai multe dicționareDefinițiile pentru vinator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÎNĂTÓR: VÎNĂTÓR, vînători, substantiv masculin 1. Persoană care se ocupă cu vînătoarea, care vînează. Din văzduh abia s-aude Țipăt jalnic de prigorii... Cu ciubote mari și ude Stau la masă vînătorii. TOPÎRCEANU P. 214. Văzură un porc mistreț mare fugind și un vînător alergînd după dînsul călare. ISPIRESCU, E. 140. Cum vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul, Cînd ți-oi întinde brațul stîng, Să mă cuprinzi cu brațul. EMINESCU, O. I 174. Vînătorul împușcase Biata ciută la izvor. ALECSANDRI, P. A. 154. Dacă-i curcă ce se-ncurcă în calea vînătorului, se spune în ironie despre vînătorii nepricepuți. • figurat Văzui negri ochișori... Veniți după ei, feciori, Să ne facem vînători! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 369. ♦ figurat Persoană care aleargă să obțină cu orice preț situații sau lucruri (pe care nu le merită). Avea în urmă destulă verb reflexiv:eme să se îndoape, cît poftea, cu rățoielile nesărate ale cine știe cărui vînător de gologani. HOGAȘ, M. N. 29. 2. (Învechit) Soldat dintr-o unitate militară formată din pedestrași și călărime. Vînătorii, în număr de 1000, din cari jumătate pedestrime și jumătate călărime subt căpitanul de vînători. BĂLCESCU, O. I 13. Vînător de munte = infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în teren muntos. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vînător: vînătór, -oáre substantiv, plural f oare (latina venator). Persoană care vînează: un vînător. Un fel de infanterist în a căruĭ uniformă e caracteristic verdele. Vînătorĭ călărĭ, un fel de călărașĭ saŭ roșiorĭ. vezi dorobanț și lăncer. Forme diferite ale cuvantului vinator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VÎNĂTOR: VÎNĂTOR substantiv (astăzi rar) prinzător, (rar) pușcaș, (prin Transilvania și Bucovina) pușcător. (vinator de vulpi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VINATOR' VÎNĂTÁIEVÎNĂTÁREVÎNĂȚÍEvînătoárevînătórvînătoréscvînătoréștevînătorivînătoríe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VÎNĂTOR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vînător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VÎnĂtor de vulpi. |
GRAMATICA cuvântului VÎNĂTOR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vînător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VÎNĂTOR poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vînător? Vezi cuvântul vînător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vînător?[ vî-nă-tor ] Se pare că cuvântul vînător are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL VÎNĂTOR Inţelegi mai uşor cuvântul vînător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeVînător de munte = infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în teren muntos |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ața zidarului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
