eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vindecator


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Vindecător [ vin-de-că-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU vindecător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului vindecator în mai multe dicționare

Definițiile pentru vindecator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VINDECĂTÓR:
VINDECĂTÓR, -OÁRE, vindecători, -oare, adjectiv Care are însușirea de a alina sau de a vindeca. Scrisul lui și-l voia ca un balsam vindecător. C. PETRESCU, C. vezi 122. Îmi doream un somn adine și vindecător. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î.

9. Un izvor a cărui apă avea putere vindecătoare. ȘEZ. III 236.
       • (Substantivat) Vindecătoru-ngriji-va de rană și asupra-i va pune leacuri alese. MURNU,

I. 73.
Forme diferite ale cuvantului vindecator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VINDECĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VINDECĂTÓR:
VINDECĂTÓR vindecatoroáre (vindecatoróri, vindecatoroáre) Care vindecă; cu proprietatea de a vindeca; tămăduitor; lecuitor. /v. a vindeca
Forme diferite ale cuvantului vindecator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

VINDECĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VINDECĂTÓR:
VINDECĂTÓR, -OÁRE, vindecători, -oare, adjectiv Care vindecă; lecuitor, tămăduitor.

– Vindeca + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului vindecator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VINDECĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VINDECĂTÓR:
VINDECĂTÓR, -OÁRE, vindecători, -oare, adjectiv Care vindecă; lecuitor, tămăduitor.

– Vindeca + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului vindecator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VINDECĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VINDECĂTOR:
VINDECĂTOR adjectiv întremător, lecuitor, tămăduitor, (învechit) verb reflexiv:ăciuitor. (O cură vindecator.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

vindecător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vindecător:
vindecătór adjectiv masculin, plural vindecătóri; forme singular și plural vindecătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vindecător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vindecător:
vindecătór adjectiv masculin, plural vindecătóri; forme singular și plural vindecătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

vindecător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vindecător:
vindecător a. și m. care vindecă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VINDECĂTÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VINDECĂTÓR:
VINDECĂTÓR adjectiv verbal curativ.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

vindecător
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vindecător:
vindecător adjectiv verbal CURATIV.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'VINDECATOR'
VINDECÁBILVINDECÁREVINDECÁTVINDECĂTOÁREVINDECĂTÓRVINDECEÁVINDECÚȚĂVÍNDEREVINDERÉL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vindecător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vindecător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
VINDECĂTÓR vindecătoroáre vindecătoróri, vindecătoroáre Care vindecă; cu proprietatea de a vindeca; tămăduitor; lecuitor.
O cură vindecătoroare.
O cură vindecător.

GRAMATICA cuvântului vindecător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vindecător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vindecător poate fi: adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul vindecător sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE vindecător?
Vezi cuvântul vindecător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vindecător?
[ vin-de-că-tor ]
Se pare că cuvântul vindecător are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vindecător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A deschide sau, reflexiv, a i se deschide cuiva pofta de mâncare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a o lua deodată la fugă
eliminare a radioactivității nocive prin îndepărtarea spălare, filtrare etc
a provoca cuiva sau a căpăta poftă de mâncare
volei, baschet, hochei etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app