 | as |
|
| Vioiciune [ vi-oi-ci-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU vioiciune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vioiciune în mai multe dicționareDefinițiile pentru vioiciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIOICIUNE: VIOICIÚNE substantiv feminin 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneală, agerime în mișcări; însuflețire, animație (a gesturilor, a expresiei). Rizea se întoarse cu vioiciune către el. DUMITRIU, N. 90. Ochii lui dulci, fermecători la privire, își păstrau încă toată vioiciunea și frumusețea. VLAHUȚĂ, O. A. III 46. 2. Capacitatea de a percepe, de a pătrunde cu ușurință sensul unui eveniment, al unei situații; agerime, istețime (a minții); spontaneitate. Momentele lui Caragiale vibrează de vioiciune, ascuțime, umor și ironie. SADOVEANU, E. 147. D-na Alexandrescu își regăsi singură vioiciunea, pornindu-se să-și laude fata. REBREANU, R. I 30. Bătrînul colonel Enghel... prin vioiciunea glumeață a caracterului său... a lăsat plăcute și vesele suvenire. ODOBESCU, S. III 22. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VIOICIUNE: VIOICIUNE s. 1. agerime, agilitate, iuțeală, repeziciune, sprinteneală, suplețe, ușurință, (astăzi rar) sprintenie, (învechit) sprintinătate. (vioiciune în mișcări.) 2. însuflețire, vivacitate. (vioiciune tempoului unei compoziții muzicale.) 3. neastîmpăr, voioșie, zburdălnicie, (rar) zburdare, (învechit) zburdăciune. (Copil plin de vioiciune.) 4. vervă, volubilitate. (Vorbea cu o vioiciune inepuizabilă.) 5. animație, antren, însuflețire, (rar) vivacitate, (figurat) viață. (O petrecere plină de vioiciune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VIOICIUNE: VIOICIÚNE, vioiciuni, substantiv feminin 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneală, zburdălnicie, agerime în mișcări; însuflețire, animație. ♦ Neastâmpăr, strălucire, expresie vie; elan, avânt. 2. Capacitatea de a înțelege cu ușurință ceva, de a reacționa spontan la ceva; istețime; spontaneitate. [ pronunție: -vi-o-i-] – Vioi + sufix -iciune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VIOICIUNE: VIOICIÚNE substantiv feminin 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneală; zburdălnicie, agerime în mișcări; însuflețire, animație. ♦ Neastâmpăr, strălucire, expresie vie; elan, avânt. 2. Capacitatea de a înțelege cu ușurință ceva, de a reacționa spontan la ceva; istețime; spontaneitate. [ pronunție: vi-o-i-] – Vioi + sufix -iciune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vioiciune: vioiciune forme 1. însușirea celor vioaie; 2. ardoare extremă: vioiciunea pasiunilor; 3. lustru foarte viu: vioiciunea colorilor; 4. figurat promptitudine de a concepe, de a imagina: vioiciunea minții; 5. se zice de stil, de conversațiune. [Derivațiune analogică din vioiu]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VIOICIUNE: VIOICIÚNE forme 1) Caracter vioi. 2) Agerime a minții: calitatea de a fi isteț; istețime. [G.-D vioiciunii; silabe vi-o-i-ciu-] /vioi + sufix vioiciuneiciune Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vioiciune: vioiciúne (vi-o-i-ciu-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vioiciúnii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vioiciune: vioiciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat vioiciúnii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VIOICIUNE' VIOARĂ-GÁLBENĂVIOARĂ-RÓȘIEVIÓDĂVIÓIVIOICIÚNEVIOITÁTEvioiuVIÓLVIÓLĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vioiciune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vioiciune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vioiciune în mișcări. Vioiciune tempoului unei compoziții muzicale. Copil plin de vioiciune. Vorbea cu o vioiciune inepuizabilă. O petrecere plină de vioiciune. -D vioiciunii; silabe vi-o-i-ciu-] /vioi + sufix vioiciuneiciune. |
GRAMATICA cuvântului vioiciune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vioiciune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vioiciune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vioiciune? Vezi cuvântul vioiciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vioiciune?[ vi-oi-ci-u-ne ] Se pare că cuvântul vioiciune are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vioiciune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele persoană fizică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
