 | as |
|
| Vîrf [ vîrf ] VEZI SINONIME PENTRU vîrf PE ESINONIME.COM definiția cuvântului virf în mai multe dicționareDefinițiile pentru virf din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÎRF: VÎRF, vîrfuri, substantiv neutru 1. Partea cea mai de sus (de obicei ascuțită) a anumitor obiecte înalte (casă, copac) sau a anumitor forme de relief (deal, munte). Soarele turna din vîrful brazilor bogăția-i de foc. GALACTION, O. I 40. Peste fagi cu vîrfuri sure A căzut amurgul rece. TOPÎRCEANU, P. 144. Se simți pătruns de o melancolie adîncă, privind vîrfurile munților ce păreau a cădea pe mănăstire. ALECSANDRI, O. P. 113. • Expresia: Asta pune (sau, rar, face) vîrf (la toate) = asta întrece orice închipuire sau așteptare, este din cale-afară. Cîte-ai făcut boacăne de cînd m-ai luat și pînă acuma, toate au fost cum au fost; dar asta le-au făcut vîrf. ȘEZ. IX 53. • (Eliptic) Și, vîrf la toate, criza financiară, stupidă... a zdruncinat tot creditul. REBREANU, R. I. 47. (Plin) cu vîrf sau încărcat vîrf = plin de tot, pînă sus. I-a dat banița de făină cu vîrf. ▭ Vedeau silozuri, hambare, trenuri și vapoare, încărcate vîrf cu mărfuri scumpe. CAMILAR, N. II 179. Cu vîrf și îndesat vezi îndesat2; Ore (zile, luni etc.) de vîrf = ore (zile etc.) în care o anumită activitate atinge intensitatea maximă. ♦ figurat (Mai ales la plural ) Persoanele care se află în fruntea unei organizații politice, sociale sau administrative, a unei clase sociale etc. Să crească neînțelegerile între subterani și vîrfurile administrative. DAVIDOGLU, M. 48. Și el, el vîrful mîndru al celor ce apasă, Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut. EMINESCU, O. I 62. ♦ (Rar) Partea de deasupra, suprafața unei ape. Peste vîrful Oltului Suflă vîntul codrului. HODOȘ, P. P. 127. 2. Capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru. Vîrf de lance, cine mi te-ascute? BENIUC, vezi 49. O comandă aspră răsună în vîrful coloanei militare. REBREANU, R. II 250. Prindea cu mult meșteșug gîtul de pui între vîrful cuțitului și fundul farfuriei. HOGAȘ, M. N. 37. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. ♦ Extremitatea unor părți ale trupului omului sau animalelor. I-a sărit numaidecît în spinare, izbindu-l cu vîrful cotului în ceafă. PREDA, Î. 65. Te-ai roșit pînă-n vîrful urechilor. PAS, Z. I 281. Își așeză pălăria pe vîrful capului. C. PETRESCU, C. vezi 288. • Locuţiune adverbiala Din vîrful buzelor = fără convingere, fără profunzime; prin extensie de mîntuială, superficial. Începu a gusta din pește mai mult din vîrful buzelor. SADOVEANU, O. VII 156. Dă ziua bună din vîrful buzelor și mă grăbesc s-o salut. id. ib. VIII 185. O luă spre Jidovița, agale, fluierînd din vîrful buzelor. REBREANU, I. 60. • Expresia: (În legătură cu verbe de mișcare) În vîrful (sau pe vîrfurile) degetelor (sau picioarelor) = cu corpul sprijinit numai pe degetele picioarelor; prin extensie tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni. Se ridică în vîrful degetelor ca să vadă mai bine. SADOVEANU, B. 131. Ocolește în vîrful picioarelor casa... mai sînt cîțiva pași... A ajuns! BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 21. Se scoală bineșor și se duce în vîrful degetelor lîngă căruță. CREANGĂ, P. 132. A i se sui (cuiva) părul în vîrful capului = a i se face (cuiva) părul măciucă, vezi măciucă. Lui Ipate i s-a suit tot părul în vîrful capului de frică. CREANGĂ, P. 159. (Rar) A i se sui (cuiva) tot sîngele în vîrful capului, se spune cînd cineva se aprinde la față sub un aflux de sînge (cauzat de furie, de rușine etc.). I se sui tot sîngele în vîrful capului de mînie. MARIAN, T. 202. 3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui poligon, a muchiilor unui poliedru etc. Piramida este corpul mărginit de un poligon și de plane determinate de laturile acestuia și de un punct... numit vîrful piramidei. GEOMETRIA S. 53. – Variantă: vîrv (SLAVICI, N. II 350, ȘEZ. III 157) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vîrf: vîrf (-furi), substantiv neutru – 1. Partea cea mai înaltă a unui lucru. – 2. Capăt, extremitate. – 3. Pisc, culme. – 4. Ac, partea ascuțită a unui lucru. – 5. Moment crucial, intensitate maximă. – Variante învechit vîrh, vîrv, și derivat Megl. verb reflexiv:ău. limba slavă (veche) verb reflexiv:ŭchŭ (Miklosich, Lexicon, 78; Cihac, II, 448; Conev 39), conform limba bulgară verb reflexiv:ăh, limba cehă verb reflexiv:ch. – derivat vîrhovnic, substantiv masculin (șef, conducător), învechit, din limba slavă (veche) verb reflexiv:ŭhovĭnikŭ; vîrfar, substantiv neutru (țăpoi, furcoi); vîrfare, substantiv feminin (culme, pisc; Olt., panglică la codițe), din limba bulgară verb reflexiv:ăhari (Candrea); vîrfelnic, substantiv masculin (personalitate), formație artificială puțin folosită; vîrfui, verb (a face vîrf; a termina un stog; a scoate vîrf; a umple ochi, în exces); învîrfui, verb (a umple, a încărca excesiv). conform vîrșe, covîrși, obîrșie, sfîrși. Forme diferite ale cuvantului virf: -furi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VÎRF: VÎRF s. 1. (georgrafic) creastă, creștet, culme, pisc, (rar) obîrșie, (învechit și regional) sîmcea, (regional) piscan, spic, tigvă, titilă, vîrvare, (Transilvania) picui, (Moldova, Transilvania și Maramures) țiclău, (învechit) suiș. (Alpiniștii au ajuns pe virf muntelui.) 2. bot, cap, capăt, cioc. (virf al unui obiect ascuțit.) 3. cap, capăt, extremitate. (virf bastonului.) 4. buric. (Și-a fript virf degetelor.) 5. (coregrafie) poantă. (Dansează pe virfuri.) 6. (botanică) vîrf vegetativ = con vegetativ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VIRF' VÍREȘvirescéntvirescénțăvirescuvîrfvîrfárvîrfóvnicVÎRFȘÓRVÎRFUÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VÎRF Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vîrf dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Alpiniștii au ajuns pe vÎrf muntelui. VÎrf al unui obiect ascuțit. VÎrf bastonului. Și-a fript vÎrf degetelor. Dansează pe vÎrfuri. |
GRAMATICA cuvântului VÎRF? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vîrf. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VÎRF poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE vîrf? Vezi cuvântul vîrf desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vîrf?[ vîrf ] Se pare că cuvântul vîrf are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL VÎRF Inţelegi mai uşor cuvântul vîrf dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Asta pune sau, rar, face vîrf la toate = asta întrece orice închipuire sau așteptare, este din cale-afară Plin cu vîrf sau încărcat vîrf = plin de tot, pînă sus de vîrf = ore zile etc Locuţiune adverbiala Din vîrful buzelor = fără convingere, fără profunzime; prin extensie de mîntuială, superficial În legătură cu verbe de mișcare În vîrful sau pe vîrfurile degetelor sau picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe degetele picioarelor; prin extensie tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni A i se sui cuiva părul în vîrful capului = a i se face cuiva părul măciucă, vezi măciucă Botanică vîrf vegetativ = con vegetativ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se topi sau a se sfârși, a muri de dragoste pentru cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
