eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vocatie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Vocaţie [ vo-ca-ţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU vocaţie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului vocatie în mai multe dicționare

Definițiile pentru vocatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VOCAȚIE:
VOCÁȚIE, vocații, substantiv feminin Înclinație, aptitudine deosebită pentru o anumită artă, o știință, un domeniu de activitate sau o profesie; aplecare, predispoziție, chemare (3). Ceilalți podari își împlinesc la marginea apelor mai degrabă o vocație, un destin deosebit de al oamenilor din sate, fiind figurile pitorești... ale ținutului. BOGZA, C. O. 291. Peste cîteva luni făcea parte din redacție. Era cel mai entuziast, cel mai harnic și nu cel mai puțin inteligent dintre tinerii care făceau, cum se zice, bucătăria gazetei. Își găsise vocația. VLAHUȚĂ, O. A. III 21. Pretindea că-și «mîncase» vocația de tenor. CARAGIALE, O. III 17,

– Variantă: (învechit) vocațiúne (NEGRUZZI, S. I 332) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



VOCAȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VOCAȚIE:
VOCÁȚIE, vocații, substantiv feminin

1. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune.

2. (juridic; în sintagma) Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane de a veni la o succesiune în temeiul calității sale de rudă. [Variante: (învechit) vocațiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza vocation, latina vocatio, -onis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VOCAȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VOCAȚIE:
VOCÁȚIE, vocații, substantiv feminin

1. Aptitudine, chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesie.

2. (juridic; în sintagma) Vocație succesorală = calitatea de a avea chemare la moștenire, fără a fi înlăturată de la aceasta de o altă persoană cu rang preferabil. [Variante: (învechit) vocațiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza vocation, latina vocatio, -onis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VOCAȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VOCAȚIE:
VOCÁȚIE substantiv feminin

1. Aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare.

2. (juridic) Vocație succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. [Gen. -iei, variantă vocațiune substantiv feminin / conform limba franceza vocation, latina vocatio].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme



VOCAȚIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VOCAȚIE:
VOCAȚIE substantiv aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, (livresc) propensiune, (popular) tragere, (învechit) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin vocatie pentru...)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

VOCAȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VOCAȚIE:
VOCÁȚIE substantiv feminin

1. aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare.

2. (juridic) vocatie succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. (< limba franceza vocation, latina vocatio)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

VOCAȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VOCAȚIE:
VOCÁȚIE vocatiei forme Atracție înnăscută (pentru o anumită activitate); dispoziție naturală; aplicație; aptitudine; înclinație; predispoziție. [G.-D. vocației] /<fr. vocation, latina vocatio, vocatieonis
Forme diferite ale cuvantului vocatie: vocatiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

vocație
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vocație:
vocáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat vocáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat vocáției; plural vocáții, articulat vocáțiile (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vocație
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vocație:
vocáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat vocáția (-ți-a), genitiv dativ articulat vocáției; plural vocáții, articulat vocáțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'VOCATIE'
VOCALIZÁVOCALIZÁREvocalizézvocalízmVOCÁȚIEvocaționálVOCAȚIÚNEVOCATÍVVÓCE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VOCAȚIE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vocaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Și-a demonstrat din plin vocaȚie pentru.
VOCÁȚIE vocaȚiei forme Atracție înnăscută pentru o anumită activitate; dispoziție naturală; aplicație; aptitudine; înclinație; predispoziție.
Vocation, latina vocatio, vocaȚieonis.



GRAMATICA cuvântului VOCAȚIE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vocaţie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VOCAȚIE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul VOCAȚIE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul vocație are forma: vocáții
VEZI PLURALUL pentru VOCAȚIE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE vocaţie?
Vezi cuvântul vocaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vocaţie?
[ vo-ca-ţi-e ]
Se pare că cuvântul vocaţie are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL VOCAȚIE
Inţelegi mai uşor cuvântul vocaţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Juridic; în sintagma Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane de a veni la o succesiune în temeiul calității sale de rudă
Juridic; în sintagma Vocație succesorală = calitatea de a avea chemare la moștenire, fără a fi înlăturată de la aceasta de o altă persoană cu rang preferabil
Juridic Vocație succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor
Juridic vocatie succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL VOCAȚIE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi sau a ajunge, a se face de batjocură?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv
examen pentru obținerea unei diplome universitare
a fi sau a ajunge, a se face de râs, a deveni ridicol
a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app