 | as |
|
| Volbură [ vol-bu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU volbură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului volbura în mai multe dicționareDefinițiile pentru volbura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a volbura (forma la infinitiv) A volbura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÓLBURĂ: VÓLBURĂ, volburi, substantiv feminin I. 1. Vînt puternic cu vîrtejuri; vîrtej, prin extensie furtună. Moara a ars-o pojarul și au spart-o volburile vîntului. SADOVEANU, O. L. 13. Volbura crește mereu, iar cerul se-ntunecă-n roșu. COȘBUC, P. II 61. Nu ne lua cu cuvîntul, Ca și volbura și vîntul. TEODORESCU, P. P. 179. ♦ Trîmbă (de zăpadă, de nisip), sul; învolburare. Din zare-n zare, cerul era scund și încenușat, pe-alocuri cu volburi de nouri albicioși. vezi limba română noiembrie 1953, 154. Parcă simt cum coborîm Ca-ntr-un vis, prăpăstii negre, cum urcăm pe munți cu soare, Cum răzbim prin codri falnici și prin volburi de ninsoare. EFTIMIU, Î. 36. Zbura ca un gînd, ca o vijelie printre volburele de nisip ce se ridicau în urmă-i. EMINESCU, N. 22. ♦ figurat Învolburare, învălmășeală; gălăgie. Din volbura de vorbe, se deapănă ușor Un cîntec ce sporește mai larg, tot mai sonor. VLAHUȚĂ, O. A. 58. [Graurii] se scoală toți deodată cu mare volbură și trec repede ca un nor negru îndesat. ODOBESCU, S. III 31. 2. Vîrtej de apă; viitoare, bulboană. Vuiesc pe Bistrița nahlapii Și cîntă volbura la Toance. Plutașii dîrzi, în sforul apei, înfig prăjina ca o lance. TOPÎRCEANU, P. 250. Aici, sub volbura asta de valuri, e încheietura Balcanilor cu Carpații. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. Prin volbura apelor... se rostogoleau acum cu vuiet rădăcinile de copaci. ODOBESCU, S. III 183. II. Plantă erbacee agățătoare cu tulpina subțire, cu frunze ovale, cu flori albe sau roze, cu corola în formă de pîlnie; crește pe arături, prin grădini și pe lîngă drumuri (Convolvulus arvensis); rochița-rîndunelei, poala-rîndunicii, poala-maicii-domnului. Mă-nvolb Ca volbura-n cea grădină. BIBICESCU, P. P. 256.- Variantă: hólbură (SADOVEANU, O. III 258, CONACHI, P. 301) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VOLBURĂ: VOLBURĂ s. I. bulboacă, bulboană, ochi, valvîrtej, vîltoare, vîrtej, (rar) scoc, (regional) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilvania și Banat) dălbină, (Olt. și Transilvania) dornă, (prin Muntenia) șioi, (prin Transilvania și Maramures) știbloancă, (Moldova, Bucovina și Transilvania) știoalnă, (Bucovina, Transilvania și Moldova) știulboană, (Transilvania, Banat și Olt.) toaie, (Banat) vir, (învechit) smîrc. (volbura a unei ape curgătoare.) II. (botanică) 1. (Convolvulus arvensis) rochița-rîndunelei, rochița-rîndunicii, (popular) poponeț, (regional) cămașa-lui-Dumnezeu, cămașa-Maicii-Domnului, poala-rîndunicii, rochia-rîndunelei, rochița-păsăricii, rochița-păsăruicii, (prin Muntenia și Olt.) răcorele (la plural). 2. volbură mare (Convolvulus sepium și silvaticus) = (regional) cupa-vacii. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru volbură: vólbură și (Moldova popular) hólbură forme, plural ĭ (latina popular *volvula, despre *volvulus, cl. convólvulus, volbură, despre vólvere, a rostogoli, a răsuci. vezi boltă, învolb, vultoare, devoluțiune). Vechĭ. Vifor furtună. Azĭ. Rotogol, vîrtej (de apă, de abur, de fum): volburĭ de mare (Con. 280), se făceaŭ volburĭ în urma vaporuluĭ, volburĭ ĭeșeaŭ din hornu locomotiveĭ. O plantă cățărătoare sîlbatică cu florĭ albe în formă de pîlnie (convólvulus arvensis), numită și bólbură, bólboră (Banat Olt. Serbia), hólbură (Moldova), volvură (unde?) și rochia rînduniciĭ. vezi cupa (vaciĭ) și zorele. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VÓLBURĂ: VÓLBURĂ, volburi, substantiv feminin I. 1. Vânt puternic cu vârtejuri; vârtej; prin extensie furtună. ♦ Trâmbă (de zăpadă, de nisip, de praf etc.), sul; învolburare. ♦ figurat Tulburare, învălmășeală; gălăgie. 2. Vârtej de apă; vâltoare, bulboană. II. Plantă erbacee cu tulpina subțire, târâtoare sau agățătoare, cu flori albe sau roz, având corola în formă de pâlnie; rochița-rândunicii, poala-rândunicii, poala-Maicii-Domnului, adormițele (Convolvulus arvensis). [Variante: hólbură, bólbură substantiv feminin] – latina *volvula (< volvere). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VÓLBURĂ: VÓLBURĂ, volburi, substantiv feminin I. 1. Vânt puternic cu vârtejuri; vârtej; prin extensie furtună. ♦ Trâmbă (de zăpadă, de nisip, de praf etc.), sul; învolburare. ♦ figurat Tulburare, învălmășeală; gălăgie. 2. Vârtej de apă; vâltoare, bulboană. II. Plantă erbacee cu tulpina subțire, târâtoare sau agățătoare, cu flori albe sau roz, având corola în formă de pâlnie; rochița-rândunicii, poala-rândunicii, poala-Maicii-Domnului, adormițele (Convolvulus arvensis). [Variante: hólbură, bólbură substantiv feminin] – latina *volvula (< volvere). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VÓLBURĂ: VÓLBURĂ1 volburai forme 1) Vânt puternic cu vârtejuri. 2) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; vâltoare; bulboană; 3) figurat rar Învălmășeală gălăgioasă; agitație zgomotoasă; vâltoare; tumult; vâlvă. [G.-D. volburii] /<lat. volvula Forme diferite ale cuvantului volbura: volburai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru volbură: volbură forme 1. partea râului unde apa fierbe, ochiu de apă; 2. vârtej puternic de vânt; 3. plantă cu tulpina volubilă și cu florile odorante, albe sau roze, crește prin arături și pe lângă drumuri (Convolvulus arvensis). [latina *VOLVULA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VÓLBURĂ: VÓLBURĂ2 volburai forme Plantă erbacee cu flori de culoare albă sau roz, care au formă de pâlnie; poala (sau rochița) rândunicii. /<lat. volvula Forme diferite ale cuvantului volbura: volburai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VOLBURA: VOLBURÁ, persoană vólbură, verb I. reflexiv (Despre apă, vînt) A se învolbura. – Variantă: bulburá verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VÓLBURĂ: VÓLBURĂ substantiv verbal coloană, cupa-vacii, sul, trâmbă, vârtej, zorea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru volbură: volbură substantiv verbal COLOANĂ. CUPA-VACII. SUL. TRÎMBĂ. VÎRTEJ. ZOREA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru volbură: vólbură substantiv feminin, genitiv dativ articulat vólburii; plural vólburi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru volbură: vólbură substantiv feminin, genitiv dativ articulat vólburii; plural vólburi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru volbura: volburá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea vólbură Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VOLBURA' VOLATILIZÁTvolatilizézvolbáVOLBEAVÓLBURĂvolburátvolburătórvolburézVOLBURÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL volbura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului volbura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Volbura a unei ape curgătoare. VÓLBURĂ1 volburai forme 1 Vânt puternic cu vârtejuri. VÓLBURĂ2 volburai forme Plantă erbacee cu flori de culoare albă sau roz, care au formă de pâlnie; poala sau rochița rândunicii. |
GRAMATICA cuvântului volbura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului volbura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul volbura poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE volbură? Vezi cuvântul volbură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul volbură?[ vol-bu-ră ] Se pare că cuvântul volbură are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL volbura Inţelegi mai uşor cuvântul volbura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeVolbură mare Convolvulus sepium și silvaticus = regional cupa-vacii Volbură mare Convolvulus sepium și silvaticus = regional cupa-vacii |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL volbura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Exces de zel?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul volbură are forma: vólburi
