 | as |
|
| Volintir [ vo-lin-tir ] VEZI SINONIME PENTRU volintir PE ESINONIME.COM definiția cuvântului volintir în mai multe dicționareDefinițiile pentru volintir din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VOLINTIR: VOLINTÍR2, volintiri, substantiv masculin Soldat din cetele lui Ipsilante (care au luptat în perioada zaverei din 1821 la noi în țară); prin extensie soldat voluntar. Au fost volintiri care au luptat alături de ruși. CAMIL PETRESCU, O. II 31. Șeful meu, polițaiul... [fusese] volintir în Italia, volintir într-o revoluție polonă, verb reflexiv:ăjmaș jurat al tiranilor. CARAGIALE, la CADE. Am fugit... de frica unei cete de turci care se bătuse chiar atunci cu volintirii la Secul. CREANGĂ, A. 20. • (Depreciați) Nineaca... ne-mpușcă!... – Vai de mine, c-aista-i volintir! ALECSANDRI, T. I 191. Vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele ca în verb reflexiv:emea volintirilor. id. la CADE. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru volintir: volintír m. (limba rusă volontér, pronume volontĕór, despre germana volontär, care vine despre limba franceza volontaire; limba bulgară volontir. vezi voluntar). Vechĭ. Voluntar (maĭ ales de ceĭ înrolațĭ în armata grecească a luĭ Ipsilante, în timpu zavereĭ, la 1821): tocmaĭ din verb reflexiv:emea volintirilor. Azĭ. figurat Fam. Zurbagiŭ, scandalagiŭ: aista-ĭ cam volintir. vezi zavergiŭ, joĭmir. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru volintir: volintír (-ri), substantiv masculin – Soldat voluntar. în franceză volontaire prin intermediul germana Volontair, limba rusă volontjor (Sanzewitsch 212), conform limba bulgară volontir. – derivat volintiresc, adjectiv (voluntar); volintirime, substantiv feminin (trupă de voluntari). Este dubletul lui voluntar, substantiv masculin, din același cuvînt limba franceza Forme diferite ale cuvantului volintir: volintir-ri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru volintir: volintir m. 1. voluntar, în special înrolat în armata greacă a lui Ipsilante din timpul Zaverei: tocmai din verb reflexiv:emea volintirilor AL.; 2. om crud. barbar: vai de mine, căsta e volintir! AL. [limba rusă VOLONTĬORŬ, voluntar]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru volintir: volintír, volintíri, substantiv masculin (învechit) 1. ostaș grec voluntar (mai ales înrolat în armata lui Ipsilante, în verb reflexiv:emea zaverei, la 1821). 2. om crud, barbar. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru volintir: volintír (zavergiu, soldat voluntar) (învechit) substantiv masculin, plural volintíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru volintir: volintír (zavergiu, soldat voluntar) substantiv masculin, plural volintíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VOLINTIR: VOLINTÍR volintiri m. vezi VOLUNTAR. /<rus. volontër Forme diferite ale cuvantului volintir: volintiri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VOLINTIR: VOLINTÍR1 substantiv masculin vezi voluntar1. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VOLINTIR: VOLINTÍR substantiv masculin vezi voluntar. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VOLINTIR: VOLINTÍR substantiv masculin vezi voluntar. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'VOLINTIR' volícVOLIÉRĂVOLINAȘVolinteriVOLINTÍRVOLINTIRÁȘVOLINTIRÉSCVOLINTIRÉȘTEvolintiríe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VOLINTIR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului volintir dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VOLINTÍR volintiri m. |
GRAMATICA cuvântului VOLINTIR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului volintir. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VOLINTIR poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE volintir? Vezi cuvântul volintir desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul volintir?[ vo-lin-tir ] Se pare că cuvântul volintir are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie a da în clocot sau în undă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul volintir are forma: volintíri
