 | as |
|
| Zăpăceală [ ză-pă-cea-lă ] VEZI SINONIME PENTRU zăpăceală PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zapaceala în mai multe dicționareDefinițiile pentru zapaceala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZĂPĂCEALĂ: ZĂPĂCEALĂ s. 1. amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, (învechit și regional) uluială, uluire, (regional) uimăceală, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tehuială. (Stare de zapaceala.) 2. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, (livresc) deconcertare. (zapaceala îl împiedică să acționeze.) 3. tulburare. (zapaceala ce l-a cuprins cînd m-a văzut.) 4. fîstîceală, intimidare, (Olt.) rătuteală. (zapaceala unui copil.) 5. aiureală, sminteală, țicneală, (familial figurat) țăcăneală. (zapaceala cuiva.) 6. confuzie, încurcătură, (Transilvania) îngăimăceală. (S-a produs o zapaceala.) 7. babilonie, dezordine, haos, încurcătură, (învechit) vavilonie. (Nu te mai poți descurca în zapaceala asta.) 8. debandadă, dezordine, dezorganizare, haos, neorînduială, (rar) neordine, (Moldova) calamandros, (familial) brambureală, harababură. (O mare zapaceala în activitatea acelei instituții.) 9. deranj, dezordine, neorînduială, (rar) neordine, (Moldova) calamandros, (familial) brambureală, harababură. (E mare zapaceala la ei în casă.) 10. dezordine, neorînduială, răvășeală, (familial) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (familial figurat) balamuc. (Mare zapaceala e în hîrtiile tale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZĂPĂCEALĂ: ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, substantiv feminin 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, dezordine. Cînd, pe la unu, primim ordin de plecare, zăpăceala devine lugubră. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. Trebuie s-o fi luat, în zăpăceala mea, spre soare-scapătă, și m-am apropiat de hotarul munților. GALACTION, O. I 49. Cade cineva în verb reflexiv:o zăpăceală de unde n-ar ști cum să iasă, de n-ar avea firul Ariadnei. ISPIRESCU, U. 114. 2. (Familiar) Gălăgie mare, larmă, balamuc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZĂPĂCEALĂ: ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, substantiv feminin 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (familial) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + sufix -eală. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZĂPĂCEALĂ: ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, substantiv feminin 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (familial) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + sufix -eală. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZĂPĂCEALĂ: ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, substantiv feminin 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, dezordine. 2. (familial) Gălăgie mare, larmă, balamuc. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZĂPĂCEALĂ: ZĂPĂCEÁLĂ zapacealaéli forme Stare de om zăpăcit; tulburare temporară; buimăceală; năucie. / a (se) zăpăci + sufix zapacealaeală Forme diferite ale cuvantului zapaceala: zapacealaéli Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zăpăceală: zăpăceálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat zăpăcélii; plural zăpăcéli Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zăpăceală: zăpăceálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat zăpăcélii; plural zăpăcéli Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru zăpăceală: zăpăceală forme confuziune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZAPACEALA' záoteZAPZÁPAzápa-zápaZĂPĂCEÁLĂzăpăcéscZĂPĂCÍZĂPĂCÍREZĂPĂCÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zăpăceală Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zăpăceală dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Stare de zăpăceală. Zăpăceală îl împiedică să acționeze. Zăpăceală ce l-a cuprins cînd m-a văzut. Zăpăceală unui copil. Zăpăceală cuiva. S-a produs o zăpăceală. Nu te mai poți descurca în zăpăceală asta. O mare zăpăceală în activitatea acelei instituții. E mare zăpăceală la ei în casă. Mare zăpăceală e în hîrtiile tale. Mare zăpăceală e în hârtiile tale. ZĂPĂCEÁLĂ zăpăcealăéli forme Stare de om zăpăcit; tulburare temporară; buimăceală; năucie. / a se zăpăci + sufix zăpăcealăeală. |
GRAMATICA cuvântului zăpăceală? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zăpăceală. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zăpăceală poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zăpăceală? Vezi cuvântul zăpăceală desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zăpăceală?[ ză-pă-cea-lă ] Se pare că cuvântul zăpăceală are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zăpăceală |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bou sur?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul zăpăceală are forma: zăpăcéli
