 | as |
|
| Zapciu [ zap-ciu ] VEZI SINONIME PENTRU zapciu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zapciu în mai multe dicționareDefinițiile pentru zapciu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru zapciu: zapcíu substantiv masculin [Atestat: NECULCE, L. 179 / V: (Înv) zacíu, zăpzapciu / Plural: zapciuii / Etimologie: tc *zaptçi, cf bg запция] 1 (În Evul Mediu în Țara Românească) Rang de conducător al unei plase care strângea dările. 2 Persoană care are rangul de zapciu (1) Si: (reg) zbir1 (3). 3 Funcția zapciului (2) Si: (îvp) zapcierie (1), (înv) zapcilâc (1), (îrg) zapciret. 4 Titlul zapciului (2). 5 Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (3). 6 (Pex) Subprefect (1). 7 (Îrg; îe) A sta zapciu A supraveghea și a grăbi pe cineva. 8 (Rar) Primar2. 9 (Reg) Îngrijitor de drum. 10 (Înv) Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan (1). 11 (Înv) Persoană care are gradul de zapciu (10). 12 (Înv) Funcția zapciului (11). 13 (Înv) Titlul zapciului (11). 14 (Înv) Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (12). 15 (Înv) Agent de poliție. 16 (Înv) Persoană care are gradul de zapciu (15). 17 (Înv) Funcția zapciului (16). 18 (Înv) Titlul zapciului (16). 19 (Înv) Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (17). 20 (Înv; pex) Jandarm. 21 (Înv; fam; prt) Om rău Si: câine (11). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZAPCIU: ZAPCÍU, zapcii, substantiv masculin (Învechit) 1. Cîrmuitor al unei plăși (subordonat ispravnicului). Degrabă el trămitea ispravnici, zapcii și pomojnici ca să ridice satele, să sape și să scormone sălașele de vechi cetăți. ODOBESCU, S. II 411. [Guvernatorii] tractau pe flomnii noștri ca pe niște zapcii, le trimeteau ordine scrise și verbale și-apoi să nu le fi urmat. GHICA, S. A. 30. Ispravnicii și mai cu seamă zapciii... găsiră ocaziune a jefui poporul, luînd de la săteni însutii decît li se ordona. I. IONESCU, M. 253. Văd îndat-o copiliță, Oltencuță cu ochi viu, Numai zdrențe-a ei foliță, Cum o bate un zapciu. BOLLIAC, O. 196. 2. Rang în armată; căpitan. Avantgarda se compunea din:... vel-căpitan de dorobanți cu zapciii săi. FILIMON, C. 312. 3. Funcționar polițienesc în subordine; paznic, dorobanț, sergent de stradă. De dimineață pompierii stropiseră podul, și la toate răspintenile cîte un zapciu al agiei oprea carele să nu se vîre, pînă după trecerea alaiului. NEGRUZZI, S. I 29. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru zapciu: zapciu m. od. 1. subprefectul unei plăși (în opozițiune cu vătaf): la ispravnic și zapciu geaba merg și geaba viu popular; 2. agent executiv: șase zapcii pentru împliniri de bani filozofie; 3. în special, sergent de stradă: la toate răspântiile câte un zapciu al agiei opria carele... până după trecerea alaiului NEGR. [în turcă ZABTČY, administrator]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZAPCIU: ZAPCÍU, zapcii, substantiv masculin (învechit) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din limba turcă zaptiye. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZAPCIU: ZAPCÍU, zapcii, substantiv masculin (învechit) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din limba turcă zaptiye. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZAPCIU: ZAPCÍU, zapcii, substantiv masculin (învechit) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată; căpitan. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – limba turcă zabtçi. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZAPCIU: ZAPCÍU zapciui m. învechit 1) Slujbaș care strângea datoriile și plățile neachitate. 2) Dregător însărcinat cu conducerea unei plase. 3) Agent de poliție; polițist. /<turc. zaptiye Forme diferite ale cuvantului zapciu: zapciui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zapciu: zapcíu substantiv masculin, articulat zapcíul; plural zapcíi, articulat zapcíii (-ci-ii) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru zapciu: zapciu substantiv verbal AGENT. EXECUTOR. GARDIAN. SERGENT. SUBPREFECT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ZAPCIU: ZAPCIÚ, zapcii, substantiv masculin 4. (Argou) Câine. (din limba turcă zaptci) Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zapciu: zapcíu substantiv masculin, articulat zapcíul; plural zapcíi, articulat zapcíii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZAPCIU' zapcilấczapcilî́czapcirétzapcirlấcZAPCÍUzápeszaphanázăpígZÁPING |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zapciu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zapciu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 179 / V: Înv zacíu, zăpzapciu / Plural: zapciuii / Etimologie: tc *zaptçi, cf bg запция] 1 În Evul Mediu în Țara Românească Rang de conducător al unei plase care strângea dările. 7 Îrg; îe A sta zapciu A supraveghea și a grăbi pe cineva. ZAPCÍU zapciui m. |
GRAMATICA cuvântului zapciu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zapciu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zapciu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zapciu? Vezi cuvântul zapciu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zapciu?[ zap-ciu ] Se pare că cuvântul zapciu are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zapciu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De sau dintr- acolo?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul zapciu are forma: zapcíi
