 | as |
|
| Zbieret [ zbi-e-ret ] VEZI SINONIME PENTRU zbieret PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zbieret în mai multe dicționareDefinițiile pentru zbieret din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBIERET: ZBIÉRET, zbierete, substantiv neutru (Și în forma zbierăt) 1. Strigăt puternic pe care îl scoate un animal. vezi behăit, muget, răget, urlet. Au niște glasuri care se pot lua la întrecere cu zbieretele unei cunoscute făpturi a lui Esop. SADOVEANU, E. 126. Căprioara dă un zbierăt adine, sfîșietor, cum nu mai scosese încă, și, într-un salt, cade în mijlocul luminișului. GÎRLEANU, L. 26. De vînat el n-a vînat... De zbieretul oilor, de răgetul vacilor. TEODORESCU, P. P. 149. 2. Strigăt puternic pe care îl scot oamenii (de mînie, de spaimă, de durere etc.); țipăt. Înspăimîntat de moarte, a scăpat din gîtlej un zbierăt răgușit, neomenesc. GALAN, Z. R. 239. Biata fată scotea nește zbierete, de gîndeai că se prăpădește lumea! RETEGANUL, P. I 51. – Variantă: zbiérăt substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZBIERET: ZBIÉRET, zbierete, substantiv neutru 1. Strigăt specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Variante: zbiérăt substantiv neutru] – Din zbiera + sufix -et. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZBIERET: ZBIERET s. 1. strigăt, țipăt, urlet, (învechit) chemare, verb reflexiv:eavă. (Încetează cu zbieretele!) 2. răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (învechit și regional) răcnitură. (zbieret de durere.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZBIERET: ZBIÉRET, zbierete, substantiv neutru 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Variante: zbiérăt substantiv neutru] – Zbiera + sufix -et. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZBIERET: ZBIÉRET, zbierete, substantiv neutru 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Variante: zbiérăt substantiv neutru] – Zbiera + sufix -et. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZBIERET: ZBIÉRET zbierete n. 1) Sunet specific pe care îl scot unele animale. 2) Sunet puternic scos de om; țipăt; strigăt; răcnet. /a zbiera + sufix zbieretet Forme diferite ale cuvantului zbieret: zbierete Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zbieret: zbiéret substantiv neutru, plural zbiérete Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zbieret: zbiéret substantiv neutru, plural zbiérete Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZBIERET' ZBIERÁZBIERÁTZBIERĂTÓRZBIERĂTÚRĂZBIÉRETZBIGUÍZBIHUÍZBIHUIÁLĂZBIHUÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zbieret Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zbieret dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Încetează cu zbieretele! 2. Zbieret de durere. Zbieret de durere. ZBIÉRET zbierete n. /a zbiera + sufix zbieretet. |
GRAMATICA cuvântului zbieret? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zbieret. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zbieret poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zbieret? Vezi cuvântul zbieret desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zbieret?[ zbi-e-ret ] Se pare că cuvântul zbieret are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zbieret |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de sau din datorie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul zbieret are forma: zbiérete
