eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție zdrentui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Zdrenţui [ zdren-ţu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU zdrenţui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului zdrentui în mai multe dicționare

Definițiile pentru zdrentui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a zdrențui
Verbul: a zdrențui (forma la infinitiv)
A zdrențui conjugat la timpul prezent:
  • eu zdrențuiesc
  • tu zdrențuiești
  • el ea zdrențuiește
  • noi zdrențuim
  • voi zdrențuiți
  • ei ele zdrențuiesc
VEZI VERBUL a zdrențui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZDRENȚUI:
ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, verb IV. reflexiv (Despre obiecte de pînză) A se preface în zdrențe; a se rupe, a se sfîșia. Cufăr ieftin: cîțiva lei. Acum îi iese ieftinătatea prin pînză, care s-a zdrențuit pe ici, pe colo. BASSARABESCU, substantiv neutru 68.
       • figurat Se zdrențuiește ziua între ramuri. LESNEA, A. 98. (tranzitiv) Vîntul care se stîrnise îi zdrențuia vorbele și le risipea în altă parte. SADOVEANU, O. VIII 96.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ZDRENȚUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZDRENȚUI:
ZDRENȚUI verb

1. a (se) sfîșia, (regional) a (se) petici, (prin Olt. și Muntenia) a (se) șofili. (Cearșaful s-a zdrentui.)

2. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) uza, (popular și fam.) a (se) flenduri. (Haina s-a zdrentui de tot.)

3. a se jerpeli. (Ți s-au cam zdrentui pantalonii.)

4. a (se) ferfeniți, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfîșia, (familial) a (se) vărzui. (Nu mai zdrentui caietul!)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ZDRENȚUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZDRENȚUI:
ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, verb IV. reflexiv (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe.
       • tranzitiv I-a zdrențuit haina. [Variante: trențuí verb IV]

– Zdreanță + sufix -ui.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ZDRENȚUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZDRENȚUI:
ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, verb IV. reflexiv (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe.
       • tranzitiv I-a zdrențuit haina. [Variante: trențuí verb IV]

– Zdreanță + sufix -ui.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZDRENȚUI
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZDRENȚUI:
ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, verb IV. reflexiv (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. [Variante: trențuí verb IV]

– Din zdreanță.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

zdrențui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zdrențui:
zdrențuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zdrențuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zdrențuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural zdrențuiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

zdrențui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zdrențui:
zdrențuí (a zdrentui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zdrențuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zdrențuiá; conjunctiv prezent 3 să zdrențuiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'ZDRENTUI'
ZDRELITÚRĂZDRENȚÁRZDRENȚĂRÓSZDRENȚÓSZDRENȚUÍZDRENȚUÍTZDRENȚURÓSzdrevenésczdrilésc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zdrențui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zdrențui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cearșaful s-a zdrențui.
Haina s-a zdrențui de tot.
Ți s-au cam zdrențui pantalonii.
Nu mai zdrențui caietul!.
Haina s-a zdrențui de tot.
Ți s-au cam zdrențui pantalonii.
Nu mai zdrențui caietul!.
Zdrențuí a zdrențui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zdrențuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zdrențuiá; conjunctiv prezent 3 să zdrențuiáscă.

GRAMATICA cuvântului zdrențui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zdrențui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zdrențui poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul zdrențui sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE zdrenţui?
Vezi cuvântul zdrenţui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zdrenţui?
[ zdren-ţu-i ]
Se pare că cuvântul zdrenţui are trei silabe

© 2024 qDictionar.com