 | as |
|
| Zor [ zor ] VEZI SINONIME PENTRU zor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zor în mai multe dicționareDefinițiile pentru zor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZOR: ZOR, (rar) zoruri, substantiv neutru 1. Activitate grăbită, febrilă, însuflețită; grabă mare, urgență. Se auzeau uși trintite, pași grăbiți, zor mare. BASSARABESCU, vezi 17. Era zor mare în lot satul. Moș Șărban, moș Sandu și încă verb reflexiv:eo zece țărani... se îndeletniceau fiecare să mai dreagă cîte ceva la car. BUJOR, S. 132. Ce era foc și zor pe pînzele maestrului flamand deveni grație naturală și vioaie pe ale discipolului francez. ODOBESCU, S. III 138. Dă mai iute, soacră-mare, Că la nuntă e zor tare. TEODORESCU, P. R. 271. • Locuţiune adverbiala Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. Fluturii de prin vîlcele Tu-i ascunzi acum cu zor! Culci în cuiburile lor Veselele rîndunele. COȘBUC, P. I 219. Mama toarnă cu tot zond Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. id. ib. 222. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu elan. Grăbite, pentru că își știu timpul măsurat, viorile cîntă de zor. BOGZA, C. O. 164. Într-un șopron, șoferul curăța automobilul, fluierînd de zor o melodie nemțească. REBREANU, R. II 49. Se pregătea de zor să-și treacă examenul de bacalaureat. VLAHUȚĂ, O. A. 95. Cu zorul = cu forța. Să ne desparță cu zorul, Să ne pedepsim cu dorul. TEODORESCU, P. P. 302. • Expresia: A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă, a se grăbi. Dă zor-nainte, inimă bolnavă, Și arde, gînd, în vîlvătăi și pară. BENIUC, vezi 17. Și sărind, mugind, da zor Peste mîndrul vînător. aeecsandri, P. P. 166. (Eliptic) Copiii... zor înainte l-al patrulea asalt. ALECSANDRI, P. III 456. (figurat) Copacii dau muguri ce cresc văzînd cu ochii, viața dă zor pretutindeni. La TDRG. A-i da zor cu... (sau că...) = a nu mai conteni cu... sau din..., a insista, a persista; a o ține una și bună. [Tata] îi da zor că m-a bătut cineva. PREDA, Î. 48. În atmosfera acestor generoase iluzii, el îi dă zor cu scrisul. VLAHUȚĂ, la TDRG. A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna, a sili pe cineva. Mereu îmi dă zor să mă-nscriu și eu numaidecît. CARAGIALE, O. VII 232. Văzînd Mihai că nobilii nu înaintează mai încolo de Turda, începu a le da zor și le porunci ca în trei zile să pornească spre Alba- Iulia. BĂLCESCU, O. II 305. Comisarul dă zor calului său, ca s-ajungă la culcuș. RUSSO, O. 142. (figurat) Dacă-ți spui verb reflexiv:o veste dulce, Tu-i dai zor și ea se duce. ȘEZ. VIII 80. A avea zor = a avea grabă, a se grăbi. Naica Floare are zor. SLAVICI, N. I 54. A lua (pe cineva) la zor = a dojeni, a mustra, a cere socoteală. Luat atunci din nou la zor, a început să povestească isprăvile ce le-a făcut. La TDRG. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrînge, a forță (pe cineva). Plîngerile și rugăciunile lor m-au atins la ficați și nu mă lasă inima... ca să-i iau cu zorul. ISPIRESCU, la TDRG. Zor-nevoie vezi nevoie (3). (Rar) A-și face zor mîniei = a se ațîța singur, a-și face singur sînge rău, a se necăji. Bătu cu ciudă din picior Și repede-a plecat. S-a poticnit de-un lemn în tindă Și-și mai făcu mîniei zor. COȘBUC, P. I 256. (Rar) Zor-zor = în mare grabă. Unchiașul mîna, mîna zor-zor și calea nu se mai isprăvea. DELAVRANCEA, S. 251. Necesitate urgentă, nevoie; strîmtoare, necaz. În timpul acela însă, armeanul avea alte zoruri. TUDORAN, P. 341. Sărăcia, dacă văzu zorul, dele dosul pe ușă. ISPIRESCU, L. 209. Că la verb reflexiv:eme și la zor Mult mi-a fost dăruitor. TEODORESCU, P. P. 354. • Expresia: A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a nu-ți trebui, a nu-ți fi necesar numaidecît. Că de lînă zor n-avea. TEODORESCU, P. P. 597. A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... Domnul Moldovei nu avea nici un zor de a-și atrage ura unui puternic regat învecinat. HASDEU, I. vezi 20. Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? Ce zor ai de ce-a spus el? Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru zor: zor interjecție – Imită zăngănitul obiectelor metalice. – Variante zur, țur. Creație expresivă, conform zang. – derivat zornăi (variantă zurăi, zurui, zorzoi, zorzoni), verb (a zăngăni), a cărui legătură cu în limba maghiara zörrenni (Cihac, II, 540) nu este probabilă; zornăit (variantă zornet, zurăit, zuruit), substantiv neutru (zăngănit); zornăială (variantă zornăitură, zorzoială), substantiv feminin (zăngănit); zornăitor (variantă zuruitor), adjectiv (zgomotos); zorzoană, substantiv feminin (podoabe, ornamente fără gust), s-ar fi zis la început de cele care se foloseau pentru a face zgomot, conform țarțam; (în)zorzona, verb (a se împodobi cu zorzoane, a se împopoțona); zurzur, substantiv masculin (podoabă, zorzoană). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru zor: zor n. fără plural (în turcă persoană zor, putere, violență, constrîngere; albaneză limba bulgară sîrb. zor, limba neogreacă zóri. vezi zurba și zurliŭ). Silnicie, violență (Vechî́). Grabă, urgență, nevoĭ: am mare zor să plec azĭ. A da zor, a grăbi, a zori: dădea zor să ajungă acasă. Cu zoru, cu grabă: nu-l lua cu zoru, că atuncĭ va lucra prost. De zor, cu hărnicie, cu grabă: a lucra de zor. Locuţiune adverbiala Zor-nevoĭe, numaĭ de cît, cu orĭ-ce preț, aman-zaman: ĭ-am spus să rămîĭe, dar el, zor-nevoĭe, să plece! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru zor: zor (-ruri), substantiv neutru – 1. Urgență, nevoie. – 2. Violență, forță. – 3. Grabă, activitate febrilă. – Mr. zore, megl. zor. limba turcă (per.) zor (Șeineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), conform limba neogreacă ζόρι, albaneză, limba bulgară, limba sârbă zor. – derivat zori, verb (a sili, a constrînge, a grăbi; a accelera); zoriu, adjectiv (rapid, expeditiv); zoralie, substantiv feminin (dans popular cu mișcări rapide), pe care Șeineanu îl derivă din limba turcă zorli, derivat care pare derivat interior, cu sufix expresiv -lie. conform zurliu. Forme diferite ale cuvantului zor: -ruri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZOR: ZOR s. 1. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, (rar) grăbire, (învechit și popular) repejune. (A făcut ceva în mare zor.) 2. grabă, urgență, (Transilvania) sorgoșeală, (învechit) sîrguială. (E mare zor să...) 3. grabă, precipitare, precipitație, pripă, pripeală, pripire. (Ce e zor ăsta?) 4. toi, (popular și fam.) dîrdoră. (În zorul muncii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru zor: zor n. 1. asalt (sens ieșit din uz): să dăm zorul din urmă, cumplitul nostru zor AL.; 2 urgență, grabă mare: a avea zor, a fi tare grăbit; a da zor, a împinge, a face să grăbească; de zor, de nevoie; zor nevoie, cu orice preț; 3. treabă grabnică: să fii iute de picior, să-mi ajuți la câte un zor popular [în turcă ZOR, violență, silnicie]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZOR: ZOR n. rar 1) Acțiune grăbită și încordată. • Cu zor cu grabă mare. De zor din toate puterile; din răsputeri. A-i da zor a se grăbi. A da cuiva zor a face pe cineva să se grăbească. 2) Ceea ce este necesar; necesitate; nevoie. /<turc. zor Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Zor: Zor, -ă vezi Lazăr II B 1. Forme diferite ale cuvantului zor: zor-ă Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zor: zor substantiv neutru, plural zóruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| DOOM - Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române dă următoarea definitie pentru zor: zor substantiv neutru (plural zóruri) Definiție sursă: DOOM - Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZOR: ZOR2 interjecție vezi zur. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZOR: ZOR1 interjecție vezi zur. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZOR: ZOR2 interjecție vezi zur. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zor: zor substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZOR' ZOPĂITÚRĂZopirzopórZOPOTÍZORZOR-NEVÓIEZORALÍAZORALÍEZORALÍU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A făcut ceva în mare zor. E mare zor să. Ce e zor ăsta? 4. În zorul muncii. A făcut ceva în mare zor. E mare zor să. Ce e zorul ăsta? 4. În zorul muncii. • Cu zor cu grabă mare. De zor din toate puterile; din răsputeri. A-i da zor a se grăbi. A da cuiva zor a face pe cineva să se grăbească. |
GRAMATICA cuvântului zor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zor poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE zor? Vezi cuvântul zor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zor?[ zor ] Se pare că cuvântul zor are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL zor Inţelegi mai uşor cuvântul zor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu elan Cu zorul = cu forța A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă, a se grăbi = a nu mai conteni cu A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna, a sili pe cineva A avea zor = a avea grabă, a se grăbi A lua pe cineva la zor = a dojeni, a mustra, a cere socoteală A lua pe cineva cu zorul = a constrînge, a forță pe cineva Rar A-și face zor mîniei = a se ațîța singur, a-și face singur sînge rău, a se necăji Rar Zor-zor = în mare grabă A nu avea zor de ceva sau de cineva = a nu-ți trebui, a nu-ți fi necesar numaidecît = a nu avea interes să Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? Ce zor ai de ce-a spus el? |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Născut cu căiță pe cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul zor are forma: zóruri
