eSursa - Dictionar de sinonime



Dizgrațiere la plural

Care e pluralul pentru dizgrațiere?

și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului feminin dizgrațiere.
CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII
Răspuns rapid:
Pluralul pentru dizgratiere este dizgrațieri
trimite pe tweeter  trimite pe facebook  trimite pe whatsapp
o dizgrațiere
două dizgrațieri
vezi detalii despre plural




Răspuns detaliat:

Nearticulat: dizgrațiere la plural este dizgrațieri (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru dizgrațierea este dizgrațierile (forma la plural articulată)


Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:



Cazul nominativ

Substantivul dizgrațiere la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

SingularPlural
nearticulat
single icon dizgrațiere
nearticulat
single icon dizgrațieri
articulat
single icon dizgrațierea
articulat
single icon dizgrațierile

Cazul dativ

Substantivul dizgrațieri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

SingularPlural
nearticulat
single icon dizgrațieri
nearticulat
single icon dizgrațieri
articulat
single icon dizgrațierii
articulat
single icon dizgrațierilor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen la singular la plural
feminin dizgrațiere dizgrațieri
terminaţie e i


Funcții sintactice pentru dizgrațiere la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   Dizgrațierea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? dizgrațierea.)
   Dizgrațierea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? dizgrațierea.)


Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Aceasta este o dizgrațiere frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o dizgrațiere.)
   Ea/el este dizgrațiere. (Intrebare: Ce este el/ea? dizgrațiere.)


Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, dizgrațierea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? dizgrațierea.)


Funcții sintactice pentru dizgrațieri la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat dizgrațierilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? dizgrațierilor.)


Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste dizgrațierii mele! (Intrebare: Cui? dizgrațierilor.)


Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform dizgrațierilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform dizgrațierilor.)


Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza dizgrațierilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza dizgrațierilor.)

Vezi mai multe substantive la plural



dizident dizidență dizinvoltură dizjuncțiune dizmierdare dizoluție dizolvant dizolvantă dizolvare