 | as |
|
| Dizgrațiere [ diz-gra-ți-e-re ] VEZI SINONIME PENTRU dizgrațiere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dizgratiere în mai multe dicționareDefinițiile pentru dizgratiere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dizgrațiere: dizgrațiére substantiv feminin [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: (rar) dizgratierețiáre / P: dizgratiereți-edizgratiere / Plural: dizgratiereri / Etimologie: dizgrația] Retragere a favorii, a bunăvoinței. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIZGRAȚIERE: DIZGRAȚIÉRE substantiv feminin Acțiunea de a dizgrația și rezultatul ei; cădere în dizgrație. [< dizgrația]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIZGRAȚIERE: DIZGRAȚIÉRE, dizgrațieri, substantiv feminin Acțiunea de a dizgrația. [ pronunție: -ți-e-] – vezi dizgrația. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIZGRAȚIERE: DIZGRAȚIÉRE, dizgrațieri, substantiv feminin Acțiunea de a dizgrația. [ pronunție: -ți-e-] – vezi dizgrația. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIZGRAȚIERE: DIZGRAȚIÉRE, dizgrațieri, substantiv feminin Acțiunea de a dizgrația. – Pronunțat: -ți-e-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dizgrațiere: dizgrațiére (-ți-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat dizgrațiérii; plural dizgrațiéri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dizgrațiere: dizgrațiére substantiv feminin → grațiere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIZGRATIERE' DIZGRAȚIÁdizgrațiáreDIZGRAȚIÁTDIZGRÁȚIEDIZGRAȚIÉREDIZGRAȚIÓSdizgropádizgropátdizgrumá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dizgrațiere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dizgrațiere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dizgrațiére substantiv feminin [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: rar dizgrațierețiáre / P: dizgrațiereți-edizgrațiere / Plural: dizgrațiereri / Etimologie: dizgrația] Retragere a favorii, a bunăvoinței. |
GRAMATICA cuvântului dizgrațiere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dizgrațiere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dizgrațiere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dizgrațiere? Vezi cuvântul dizgrațiere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dizgrațiere?[ diz-gra-ți-e-re ] Se pare că cuvântul dizgrațiere are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Scoală mixtă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dizgrațiere are forma: dizgrațiéri
