Intrigant la plural

Care e pluralul pentru intrigant?

Află pluralul și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului masculin intrigant.

CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII

Răspuns rapid:
Pluralul pentru intrigant este intriganți

un intrigant

doi intriganți

Răspuns detaliat:
Nearticulat: intrigant la plural este intriganți (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru intrigantul este intriganții (forma la plural articulată)

Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:

Cazul nominativ

Substantivul intrigant la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

Singular	Plural
nearticulat intrigant	nearticulat intriganți
articulat intrigantul	articulat intriganții

Cazul dativ

Substantivul intrigant la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

Singular	Plural
nearticulat intrigant	nearticulat intriganți
articulat intrigantului	articulat intriganților

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen	la singular	la plural
masculin	intrigant	intriganți
terminaţie	t	ți

Funcții sintactice pentru intrigant la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   Intrigantul este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? intrigantul.)
   Intrigantul se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? intrigantul.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Acesta este un intrigant frumos! (Intrebare: Cine este ... ?? un intrigant.)
   Ea/el este intrigant. (Intrebare: Ce este el/ea? intrigant.)

Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, intrigantul, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? intrigantul.)

Funcții sintactice pentru intrigant la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat intriganților (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? intriganților.)

Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste intrigantului meu! (Intrebare: Cui? intriganților.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform intriganților prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform intriganților.)

Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza intriganților suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza intriganților.)

Vezi mai multe substantive la plural

intrigantă intrigare întristăciune întristare introducătoare introducător întroducere introducție introducțiune

Alte expresii ale limbii române