Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, substantiv masculin și forme Persoană care luptă împotriva alteia, de obicei într-un proces, într-o luptă reglementară (sport, duel etc., vezi rival, verb reflexiv:ăjmaș, dușman) sau împotriva unei apucături, a unei concepții. Adversar al alcoolismului.
• Năzuințele democrației găseau... [în rege] un adversar de temut. COCEA, P. 28. Dacă nu impărțesc părerile cuiva, acela nu poate zice numaidecît că-i sînt adversar. CARAGIALE, O. III 270 (Glumeț) Povețe in privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui și să dea nevinovaților săi adversari un răgaz... ODOBESCU, S. III 38.
