 | as |
|
| Adversar [ ad-ver-sar ] VEZI SINONIME PENTRU adversar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului adversar în mai multe dicționareDefinițiile pentru adversar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADVERSAR: ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, substantiv masculin și forme Persoană care luptă împotriva alteia, de obicei într-un proces, într-o luptă reglementară (sport, duel etc., vezi rival, verb reflexiv:ăjmaș, dușman) sau împotriva unei apucături, a unei concepții. Adversar al alcoolismului. • Năzuințele democrației găseau... [în rege] un adversar de temut. COCEA, P. 28. Dacă nu impărțesc părerile cuiva, acela nu poate zice numaidecît că-i sînt adversar. CARAGIALE, O. III 270 (Glumeț) Povețe in privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui și să dea nevinovaților săi adversari un răgaz... ODOBESCU, S. III 38. Forme diferite ale cuvantului adversar: adversar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADVERSAR: ADVERSAR substantiv, adjectiv 1. substantiv concurent, rival, (învechit) împotrivitor, rîvnaci. (Și-a întrecut toți adversar la fugă.) 2. substantiv, adjectiv dușman, inamic, potrivnic, verb reflexiv:ăjmaș, (popular) pizmaș, pizmuitor, (învechit și regional) pizmătar, pizmătareț, (învechit) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Un adversar de temut în luptă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru adversar: adversár, adversară substantiv masculin și feminin [Atestat: ODOBESCU, S. III, 38 / Plural: adversari, adversare / Etimologie: franceza adversaire, lat adversarius] 1 Persoană care luptă împotriva alteia într-un proces. 2 Dușman. 3 Persoană care concurează cu alta Si: rival. 4 (Pol) Contracandidat. 5 Persoană care se opune unei concepții sau unei ideologii. Forme diferite ale cuvantului adversar: adversară Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADVERSAR: ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, substantiv masculin și forme Persoană care face concurență, care luptă împotriva alteia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din limba franceza adversaire, latina adversarius. Forme diferite ale cuvantului adversar: adversar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADVERSAR: ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, substantiv masculin și forme Persoană care face concurență, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din limba franceza adversaire, latina adversarius. Forme diferite ale cuvantului adversar: adversar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADVERSAR: ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, substantiv masculin și forme Persoană care luptă împotriva alteia (într-un proces, la sport etc) sau împotriva unei concepții, a unei idei. – în franceză adversaire (neologism din limba latină adversarius). Forme diferite ale cuvantului adversar: adversar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ADVERSAR: ADVERSÁR, -Ă substantiv masculin forme 1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival. 2. (sport) partener de întrecere. (< limba franceza adversaire, latina adversarius) Forme diferite ale cuvantului adversar: adversar-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ADVERSAR: ADVERSÁR adversari m. Persoană care aspiră în concurență cu alta în atingerea aceluiași scop; concurent; rival. /<fr. adversaire, latina adversarius Forme diferite ale cuvantului adversar: adversari Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru adversar: *adversár, -ă substantiv (latina adversarius). Care ți se opune, dușman, potrivnic, antagonist. Forme diferite ale cuvantului adversar: adversar-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ADVERSAR: ADVERSÁR, -Ă substantiv masculin și forme Potrivnic, rival. [conform limba franceza adversaire, latina adversarius]. Forme diferite ale cuvantului adversar: adversar-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru adversar: adversar m. cel ce se opune, care se luptă împotrivă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Adversar: Adversar ≠ aliat, partizan, prieten, amic Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru adversar: adversár substantiv masculin, plural adversári Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru adversar: adversár substantiv masculin, plural adversári Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ADVERSAR' adverbializáadverbializáreADVERBIALIZÁTADVÉRSAdversaradversárăadversatívADVERSITÁTEadvertising |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL adversar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului adversar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Și-a întrecut toți adversar la fugă. Un adversar de temut în luptă. Adversár, adversară substantiv masculin și feminin [Atestat: ODOBESCU, S. III, 38 / Plural: adversari, adversare / Etimologie: franceza adversaire, lat adversarius] 1 Persoană care luptă împotriva alteia într-un proces. ADVERSÁR adversari m. Și-a întrecut toți adversarii la sprint. |
GRAMATICA cuvântului adversar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului adversar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul adversar poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE adversar? Vezi cuvântul adversar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul adversar?[ ad-ver-sar ] Se pare că cuvântul adversar are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL adversar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se crede sau a se socoti buricul pământului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul adversar are forma: adversári
