|
CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime a displăcea
| |
| |
Definiție din
DISPLĂCEÁ, displác, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane II. intranzitiv (Construit cu dativul) A-i fi neplăcut, a nu-i fi pe plac. Îl observă că n-are arme și asta nu-i displăcu. SADOVEANU, Z. C. 100. Într-un tablou cutare combinație de culori ne place, cutare ne displace. GHEREA, ST. Hristos II 29. Înțelegi bine c-ajunge să-mi displacă Asemenea purtare. MACEDONSKI, O. II 25. – Variantă: displáce verb III. | |