Antonime dispret

Antonime dispreț

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Dispreț: admirație adorație preț prețuire respect simpatie stimă Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DISPRÉȚ substantiv neutru Sentiment al celui care nesocotește sau depreciază pe cineva sau ceva; atitudine prin care cineva își manifestă lipsa de stimă sau considerație față de cineva sau de ceva; desconsiderație. Fiindcă de avere te-nlătură disprețul, O caldă-mbrățișare primească cîntărețul. MACEDONSKI, O. II 213. Orice suflet mîndru plătește disprețul cu dispreț. VLAHUȚĂ, O. A. II 110.
       • locuțiune adjectiv De dispreț = care exprimă, care dovedește dispreț; disprețuitor. Înfruntă pe cei de față cu privirile lui negre și-și repezi înainte barba scurtă și creață c-o mișcare de dispreț a buzelor. SADOVEANU, Z. C. 165. Miron Iuga îi aruncă o privire de dispreț. REBREANU, R. II 95. (Rar) Cu dispreț = disprețuitor. [Era] cam colțos, cam cu dispreț pentru galon, dar altfel bun camarad. SADOVEANU, O. VI 177.
       • Locuţiune adverbiala Cu dispreț = în mod disprețuitor, fără stimă sau considerație (față de cineva sau ceva). Beizade privi cu dispreț pe soțul său. SADOVEANU, Z. C. 324. Baiazid privind la dînsul, îl întreabă cu dispreț:

– Ce verb reflexiv:ei tu? EMINESCU, O. I 146.

– Variantă: (învechit) despréț (M.

I. CARAGIALE, C. 90, CREANGĂ, A. 145, RUSSO, S. 61) substantiv neutru