eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dispret


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dispreţ [ dis-preţ ]
VEZI SINONIME PENTRU dispreţ PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dispret în mai multe dicționare

Definițiile pentru dispret din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPREȚ:
DISPRÉȚ substantiv neutru Sentiment al celui care nesocotește sau depreciază pe cineva sau ceva; atitudine prin care cineva își manifestă lipsa de stimă sau considerație față de cineva sau de ceva; desconsiderație. Fiindcă de avere te-nlătură disprețul, O caldă-mbrățișare primească cîntărețul. MACEDONSKI, O. II 213. Orice suflet mîndru plătește disprețul cu dispreț. VLAHUȚĂ, O. A. II 110.
       • locuțiune adjectiv De dispreț = care exprimă, care dovedește dispreț; disprețuitor. Înfruntă pe cei de față cu privirile lui negre și-și repezi înainte barba scurtă și creață c-o mișcare de dispreț a buzelor. SADOVEANU, Z. C. 165. Miron Iuga îi aruncă o privire de dispreț. REBREANU, R. II 95. (Rar) Cu dispreț = disprețuitor. [Era] cam colțos, cam cu dispreț pentru galon, dar altfel bun camarad. SADOVEANU, O. VI 177.
       • Locuţiune adverbiala Cu dispreț = în mod disprețuitor, fără stimă sau considerație (față de cineva sau ceva). Beizade privi cu dispreț pe soțul său. SADOVEANU, Z. C. 324. Baiazid privind la dînsul, îl întreabă cu dispreț:

– Ce verb reflexiv:ei tu? EMINESCU, O. I 146.

– Variantă: (învechit) despréț (M.

I. CARAGIALE, C. 90, CREANGĂ, A. 145, RUSSO, S. 61) substantiv neutru

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

dispreț
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dispreț:
dispréț sn [Atestat: KOGĂLNICEANU, ap. PLR I, 157 / V: (înv) desdispret, (îvr) despréciu / Etimologie: it disprezzo] 1 Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva. 2 Lipsă de stimă față de ceva sau cineva. 3 (Îlav) Cu dispret Fără considerație. 4 (Îlav) În dispretul În ciuda.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISPREȚ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPREȚ:
DISPRÉȚ substantiv neutru Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva.
       • Locuţiune adverbiala Cu dispreț = în mod disprețuitor. [Variante: (învechit) despréț substantiv neutru]

– Din italiana disprezzo.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

dispreț
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dispreț:
* dispréț n., plural urĭ (it. disprezzo. vezi preț). Disconsiderațiune, sentiment pin care considerĭ (o persoană saŭ un lucru) nedemn de atențiune, fie că nu te temĭ de el, fie că nu-l doreștĭ: dispreț de moarte, de bogățiĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

DISPREȚ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPREȚ:
DISPRÉȚ substantiv neutru Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva.
       • Locuţiune adverbiala Cu dispreț = în mod disprețuitor. [Variante: (învechit) despréț substantiv neutru]

– Din italiana disprezzo.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DISPREȚ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPREȚ:
DISPRÉȚ substantiv neutru Sentiment care face pe cineva să nu aibă stimă pentru altcineva sau să nu considere bun un lucru.
♦ Desconsiderare a unei persoane sau a unui lucru. [plural -țuri. / < italiana disprezzo].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DISPREȚ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPREȚ:
DISPRÉȚ substantiv neutru sentiment care face pe cineva să nu aibă stimă pentru altcineva sau să nu considere bun un lucru.
       • desconsiderare a unei persoane, a unui lucru. (< italiana disprezzo)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DISPREȚ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPREȚ:
DISPRÉȚ n. Atitudine care denotă lipsă de considerație față de cineva sau de ceva. /<it. disprezzo
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DISPREȚ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPREȚ:
DISPREȚ substantiv desconsiderare, desconsiderație, (învechit) defăimare. (Ce este acest dispret față de el?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Dispreț
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Dispreț:
Dispreț ≠ admirație, adorație, preț, prețuire, respect, simpatie, stimă
Definiție sursă: Dicționar de antonime

dispreț
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dispreț:
dispreț n. vezi despreț.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

dispreț
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dispreț:
dispréț substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dispreț
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dispreț:
dispréț substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DISPRET'
dispozitordispozitúrăDISPRAXÍEdispreciuíreDISPRÉȚdisprețaDISPREȚUÍdisprețuíbilDISPREȚUÍRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dispreț
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dispreț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PLR I, 157 / V: înv desdispreț, îvr despréciu / Etimologie: it disprezzo] 1 Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva.
3 Îlav Cu dispreț Fără considerație.
4 Îlav În disprețul În ciuda.
Ce este acest dispreț față de el?.
Ce este acest dispreț față de el?.

GRAMATICA cuvântului dispreț?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dispreț.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dispreț poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dispreț sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
VEZI PLURALUL pentru dispreț la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dispreţ?
Vezi cuvântul dispreţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dispreţ?
[ dis-preţ ]
Se pare că cuvântul dispreţ are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL dispreț
Inţelegi mai uşor cuvântul dispreț dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv De dispreț = care exprimă, care dovedește dispreț; disprețuitor
Rar Cu dispreț = disprețuitor
Locuţiune adverbiala Cu dispreț = în mod disprețuitor, fără stimă sau considerație față de cineva sau ceva
Locuţiune adverbiala Cu dispreț = în mod disprețuitor
Locuţiune adverbiala Cu dispreț = în mod disprețuitor

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dispreț

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb gata de plecare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
cutie de lemn în care sunt fixate unu sau mai multe difuzoare pentru îmbunătățirea calităților acustice ale acestora; boxă 4
a a tăia, a lovi din plin, fără milă; b a curma fără cruțare un rău, a stîrpi răul de la rădăcină
pe punctul de a porni
a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app