eSursa - Dictionar de sinonime



Antonime fals

Care sunt antonimele pentru fals?

Vezi mai jos ale cuvântului fals”?
Antonim „a (se) fals”!
CONSULTĂ DEX SINONIME
Antonime fals
Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Fals:
adevărat autentic original sincer neprefăcut




Sursa antonimelor: Dicționar de antonime


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
FALS2, -Ă, falși, -se, adjectiv

1. Contrar adevărului (vezi mincinos, plăsmuit, neîntemeiat); care are numai aparența adevărului (vezi neautentic, imitat, artificial). Nu există iluzie mai falsă și mai dăunătoare decît aceea că autocritica ar scădea prestigiul conducătorilor, că nu e de demnitatea lor să recunoască lipsurile și greșelile din activitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799. O imagine falsă, ștearsă, inofensivă a dușmanului este demobilizatoare. vezi limba română mai 1953, 215. [Înainte de 23 August] suferința noastră a fost sporită de falsa cultură, de aparența de cultură a clasei noastre conducătoare. SADOVEANU, C.

15. Niciodată n-am citit ceva mai fals și mai neomenesc spus în fraze mai îngrijite și mai armonioase. VLAHUȚĂ, O. A. 459.
       • Coastă falsă = fiecare din cele cinci coaste inferioare care nu ajung pînă la stern. Ușă falsă, fereastră falsă = ușă, fereastră zidită, făcută numai pentru simetrie. Cheie falsă = cheie potrivită de care se servește o persoană (de obicei cu intenții rele) spre a deschide broasca unei uși străine; șperaclu. Dantură falsă vezi dantură.
       • Expresia: Falsă aparență = înfățișare înșelătoare.

2. Prefăcut, fățarnic, ipocrit. Falsa lui modestie nu-i poate ascunde orgoliul. ▭ Avea pe buze un zîmbet fals. vezi limba română noiembrie 1953, 244. Pronunță o frază rămasă celebră în rîndurile marinei: «Ce sincer e poporul, ce falși sînt amiralii!» BART, E. 199. I se părea falsă toată bucuria și expansiunea omului acestuia. VLAHUȚĂ, O. A. III 71.
       • (Adverbial) Oamenii s-au purtat fals cu noi. Nu ne-au spus nimic și au păstrat secret. SADOVEANU, P. M. 288.

3. (muzică) Care sună contrar legilor armoniei. Ochii bătrînului nu mai zăresc notele; uneori mîna tremură și atunci de pe coardele vioarei scapără acorduri false. DEMETRESCU, O. 142.
       • (Adverbial; în expresie) A cînta fals = a nu emite sunetele unei melodii la înălțimea justă.

– Variantă: falș, -ă (SADOVEANU, Z. C. 249, CAMIL PETRESCU, T. II 185, EMINESCU, N. 35) adjectiv