 | as |
|
| Fals [ fals ] VEZI SINONIME PENTRU fals PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fals în mai multe dicționareDefinițiile pentru fals din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FALS: FALS2, -Ă, falși, -se, adjectiv 1. Contrar adevărului ( vezi mincinos, plăsmuit, neîntemeiat); care are numai aparența adevărului ( vezi neautentic, imitat, artificial). Nu există iluzie mai falsă și mai dăunătoare decît aceea că autocritica ar scădea prestigiul conducătorilor, că nu e de demnitatea lor să recunoască lipsurile și greșelile din activitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799. O imagine falsă, ștearsă, inofensivă a dușmanului este demobilizatoare. vezi limba română mai 1953, 215. [Înainte de 23 August] suferința noastră a fost sporită de falsa cultură, de aparența de cultură a clasei noastre conducătoare. SADOVEANU, C. 15. Niciodată n-am citit ceva mai fals și mai neomenesc spus în fraze mai îngrijite și mai armonioase. VLAHUȚĂ, O. A. 459. • Coastă falsă = fiecare din cele cinci coaste inferioare care nu ajung pînă la stern. Ușă falsă, fereastră falsă = ușă, fereastră zidită, făcută numai pentru simetrie. Cheie falsă = cheie potrivită de care se servește o persoană (de obicei cu intenții rele) spre a deschide broasca unei uși străine; șperaclu. Dantură falsă vezi dantură. • Expresia: Falsă aparență = înfățișare înșelătoare. 2. Prefăcut, fățarnic, ipocrit. Falsa lui modestie nu-i poate ascunde orgoliul. ▭ Avea pe buze un zîmbet fals. vezi limba română noiembrie 1953, 244. Pronunță o frază rămasă celebră în rîndurile marinei: «Ce sincer e poporul, ce falși sînt amiralii!» BART, E. 199. I se părea falsă toată bucuria și expansiunea omului acestuia. VLAHUȚĂ, O. A. III 71. • (Adverbial) Oamenii s-au purtat fals cu noi. Nu ne-au spus nimic și au păstrat secret. SADOVEANU, P. M. 288. 3. (muzică) Care sună contrar legilor armoniei. Ochii bătrînului nu mai zăresc notele; uneori mîna tremură și atunci de pe coardele vioarei scapără acorduri false. DEMETRESCU, O. 142. • (Adverbial; în expresie) A cînta fals = a nu emite sunetele unei melodii la înălțimea justă. – Variantă: falș, -ă (SADOVEANU, Z. C. 249, CAMIL PETRESCU, T. II 185, EMINESCU, N. 35) adjectiv Forme diferite ale cuvantului fals: fals-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fals: fals, falsă [Atestat: MAIORESCU, Hristos I, 279 / V: (înv) falș, falșă (S și: falșe) / Plural: falslși, false a, falsuri sn / Etimologie: it falso, lat falsus] 1 a Care este contrar adevărului, realității Si: neadevărat. 2 a Care este contrar exactității Si: eronat, greșit, incorect, inexact. 3 a (despre judecăți, argumentații etc.) Neîntemeiat. 4 a (despre afirmații, mărturii etc.) Care denaturează adevărul pentru a înșela Si: mincinos, (pop) strâmb. 5 a Care nu este autentic Si: contrafăcut, falsificat2 (1). 6 a Care nu este natural Si: artificial (3). 7 a A cărui aparență este înșelătoare. 8 a Care nu este justificat, în anumite condiții. 9 a Care prezintă o anumită asemănare cu obiectul desemnat, fară a avea caracteristicile esențiale ale acestuia. 10-11 a (Îs) Ușă (sau fereastră) falsă Ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, fiind concepută doar pentru simetrie. 12 a (Atm; îs) Coaste false Primele trei coaste din cele cinci care nu sunt articulate direct de stern. 13 a (Med; îs) Membrane false Membrane care se formează în gât la difterie. 14 a (despre oameni și manifestările lor) Ipocrit. 15 a (despre sunete, voce etc.) Care nu este confonn exigențelor armoniei muzicale Si: distonant. 16 a (Înv; îs) Vers fals Vers care nu respectă măsura sau ritmul. 17 a Care deviază de la direcția sau destinația normală, dorită. 18 sn (Jur) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. 19 sn Document falsificat. 20 sn (Jur; îe) A se înscrie în fals A ataca un act în fața justiției ca neautentic. 21 sn (îae) A contesta formal valabilitatea unei declarații. 22 sn Obiect de artă contrafăcut Si: copie1 (2), imitație. 23 av În mod greșit. 24 av Nefiresc. 25 av În mod ipocrit. 26 av (Muz) În mod distonant. Forme diferite ale cuvantului fals: falsă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FALS: FALS adjectiv, substantiv, adverb 1. adjectiv contrafăcut, falsificat, neautentic, plăsmuit, (învechit) mincinos. (Document fals.) 2. substantiv contrafacere, falsificare, falsificație, plăsmuire. (Acest document este un fals.) 3. adjectiv artificial, (livresc) postiș, (regional) prepus. (Păr fals; dinți fals.) 4. adjectiv falsificat, (popular) rău, (învechit) calp. (Bani fals.) 5. adjectiv contrafăcut, (învechit) strîmb. (Aur fals.) 6. adjectiv artificial, contrafăcut, imitat. (Pietre fals.) 7. adjectiv eronat, greșit, incorect, inexact, neadevărat, (învechit și regional) smintit. (Rezultat fals al unui calcul.) 8. adjectiv eronat, greșit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (învechit figurat) rătăcit. (O știre fals.) 9. adjectiv inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (învechit) mințit, răsuflat, spuriu, (popular figurat) strîmb. (Afirmații fals; mărturie fals.) 10. adjectiv alterat, deformat, denaturat, mistificat, răstălmăcit. (Adevăr fals.) 11. adjectiv (psihologie) falsă recunoaștere = paramnezie. 12. adverb (popular figurat) strîmb. (Jură fals.) 13. adjectiv (învechit) mincinos. (Un profet fals.) 14. adjectiv pretins. (Un fals inspector.) 15. adjectiv duplicitar, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livresc) machiavelic, (rar) machiavelistic, (regional) proclet, (învechit) fățărit, telpiz, (figurat) iezuit, iezuitic, (popular figurat) pestriț, (învechit figurat) calp, zugrăvit. (Atitudine fals.) 16. adjectiv afectat, artificial, căutat, forțat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi fals.) 17. adjectiv afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (figurat) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj fals.) 18. adjectiv nearmonios. (Note fals.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FALS: FALS, -Ă, (I) falși, -se, adjectiv, (II) falsuri, substantiv neutru I. Adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. • (anatomie) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizează articularea pe stern a trei perechi de coaste. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (muzică; despre sunete, voce etc.) Care sună contrar legilor armoniei; distonant. • (Adverbial) Cântă fals. II. substantiv neutru (juridic) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. • Expresia: A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Variante: (I) falș, -ă adjectiv] – Din latina falsus, italiana falso. Forme diferite ale cuvantului fals: fals-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FALS: FALS, -Ă, (I) falși, -se, adjectiv, (II) falsuri, substantiv neutru I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. • (anatomie) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (muzică; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. • (Adverbial) Cântă fals. II. substantiv neutru (juridic) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. • Expresia: A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Variante: (I) falș, -ă adjectiv] – Din latina falsus, italiana falso. Forme diferite ale cuvantului fals: fals-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fals: *fals, -ă adjectiv (latina falsus, despre fállere, a înșela; italiana falso, limba franceza faux. vezi faliment). Inexact, mincinos, greșit, neadevărat: calcul, drum fals; informațiune, greutate falsă. Prefăcut, perfid: rîs, amic fals; vorbe false. Fără motiv, fără temeĭ: frică falsă. Van, iluzoriŭ: speranță falsă. Artificial: diamant fals. Falsificat, imitat, contrafăcut, calp: monetă, unt fals. Discordant: voce falsă. Aparent, ireal: fericire falsă. Inexact: greutate falsă, calcul fals. Nume fals, nume schimbat, pseŭdonim. substantiv neutru, plural urĭ. Falsitate, lucru fals: a distinge falsu de adevărat. Falsificarea (imitarea) unuĭ act, uneĭ semnaturĭ: a comite un fals în acte publice. A te înscrie în fals, 1) a nega, 2) a denunța ca fals. adverb În mod fals: a rîde fals. – Greșit falș, care e limba rusă falĭš, mincĭună, germana falsch, fals. Forme diferite ale cuvantului fals: fals-ă -ízm falscur Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru fals: fals (fálsă), adjectiv – Care este contrar adevărului, mincinos. – Variante falș. latina falsus (secolul XIV). Pronunțarea falș (< germana falsch, conform limba cehă faleš, poloneză falsz, limba rusă fališ, Miklosich, Fremdw., 88; Berneker 279) se consideră drept incorectă. – derivat fals, substantiv neutru (neadevărat); falsar, substantiv masculin (învechit, falsificator), din latina falsarius (secolul XIX); falset, substantiv masculin, din italiana falsetto; falsifica, verb, din latina falsificare (secolul XIX); falsificator, substantiv masculin, din limba franceza falsificateur; falsitate, substantiv feminin, din latina falsitas (secolul XIX). Forme diferite ale cuvantului fals: fálsă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FALS: FALS1 falssă (falsși, falsse) 1) Care induce în eroare; contrar adevărului. Mărturie falssă. 2) Care constituie un adevăr aparent; lipsit de autenticitate; contrafăcut. Document fals. 3) (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă lipsă de sinceritate; fără sinceritate; prefăcut; nesincer; artificial; ipocrit; fățarnic. 4) și adverbial (despre sunete) Care contravine legilor armoniei; cu armonie incorectă. /<lat. falsus, italiana falso Forme diferite ale cuvantului fals: falssă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FALS: FALS1, falsuri, substantiv neutru (juridic) Alterare a adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, substituire de persoane etc. Nu-i vinovat, că n-a făcut nici un fals în acte publice. SADOVEANU, P. M. 54. • Expresia: A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declarații. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FALS: FALS, -Ă I. adjectiv 1. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat. • care are numai aparența adevărului; contrafăcut, imitat; artificial. 2. (despre oameni) prefăcut, ipocrit. 3. (muzică) care sună contrar legilor armoniei. II. substantiv neutru 1. neadevăr, contrafacere. 2. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. (< latina falsus, italiana falso) Forme diferite ale cuvantului fals: fals-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fals: fals a. 1. contrar adevărului: știre falsă; 2. neîntemeiat: judecată falsă; 3. discordant: notă falsă; 4. mincinos: martur fals; 5. imitat: diamant fals; 6. prefăcut: om fals. ║ n. 1. ceeace-i fals: a discerne falsul de adevăr; 2. imitarea unei semnături, alterarea unui act: a comite un fals. ║ adverb în contra adevărului: a jura fals. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FALS: FALS, -Ă adjectiv 1. Care nu este adevărat, care nu este veritabil; contrafăcut. ♦ Neautentic, neadevărat, nereal, nenatural. ♦ Neîntemeiat. 2. (figurat; despre oameni) Prefăcut, ipocrit. 3. (muzică) Care sună contrar legilor armoniei; greșit. [Variante falș, -ă adjectiv / < latina falsus, conform germana falsch, italiana falso]. Forme diferite ale cuvantului fals: fals-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FALS: FALS substantiv neutru Neadevăr, contrafacere. ♦ Schimbare a adevărului într-un act scris prin adaosuri sau ștersături, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. [< latina falsum, conform italiana falso, germana Falsch]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FALS: FALS2 falsuri n. 1) Lucru contrafăcut. 2) Act care denaturează adevărul, conținând adaosuri, ștersături sau imitarea semnăturii în scopuri frauduloase. /<lat. falsus, italiana falso Forme diferite ale cuvantului fals: falsuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fals: fals adjectiv masculin, plural falși; forme singular fálsă, genitiv dativ articulat fálsei, plural fálse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Fals: Fals ≠ adevărat, autentic, original, sincer, neprefăcut Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fals: fals1 adjectiv masculin, plural falși; forme fálsă, plural fálse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru falș: falș a. fals [nemțesc FALSCH]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru falș: falș, falsă a, av, sn vezi fals Forme diferite ale cuvantului fals: falsă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fals: fals substantiv neutru, plural fálsuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fals: fals2 substantiv neutru, plural fálsuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FALȘ: FALȘ, -Ă adjectiv verbal fals2. Forme diferite ale cuvantului fals: fals-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FALȘ: FALȘ, -Ă adjectiv verbal fals. Forme diferite ale cuvantului fals: fals-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FALȘ: FALȘ, -Ă adjectiv verbal fals. Forme diferite ale cuvantului fals: fals-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FALȘ: FALȘ, -Ă adjectiv verbal fals. Forme diferite ale cuvantului fals: fals-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'FALS' făloséscFĂLOȘÍfăloșicăFĂLOȘÍEFALSFALSÁRFALSÉTfalsetístfalsífic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL FALȘ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului falş dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Fals, falȘă [Atestat: MAIORESCU, Hristos I, 279 / V: înv falș, falșă S și: falșe / Plural: falȘlși, falȘe a, falȘuri sn / Etimologie: it falso, lat falsus] 1 a Care este contrar adevărului, realității Si: neadevărat. 10-11 a Îs Ușă sau fereastră falȘă Ușă sau fereastră aparentă, care nu poate fi folosită, fiind concepută doar pentru simetrie. 12 a Atm; îs Coaste falȘe Primele trei coaste din cele cinci care nu sunt articulate direct de stern. 13 a Med; îs Membrane falȘe Membrane care se formează în gât la difterie. 16 a Înv; îs Vers falȘ Vers care nu respectă măsura sau ritmul. 20 sn Jur; îe A se înscrie în falȘ A ataca un act în fața justiției ca neautentic. Document falȘ. Acest document este un falȘ. Păr falȘ; dinți falȘ. Bani falȘ. Aur falȘ. Pietre falȘ. Rezultat falȘ al unui calcul. O știre falȘ. Afirmații falȘ; mărturie falȘ. Adevăr falȘ. Jură falȘ. Un profet falȘ. Un falȘ inspector. Atitudine falȘ. Gesturi falȘ. Stil, limbaj falȘ. Note falȘ. Document falȘ. Păr falȘ; dinți falȘși. Bani falȘși. Aur falȘ. O știre falȘ. Jură falȘ. Un profet falȘ. Un falȘ inspector. Stil, limbaj falȘ. Note falȘ. FALS1 falȘsă falȘși, falȘse 1 Care induce în eroare; contrar adevărului. Mărturie falȘsă. Document falȘ. FALS2 falȘuri n. Falș, falȘă a, av, sn vezi fals. |
GRAMATICA cuvântului FALȘ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului falş. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul FALȘ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE fals? Vezi cuvântul fals desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fals?[ fals ] Se pare că cuvântul fals are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL FALȘ Inţelegi mai uşor cuvântul falş dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Coastă falsă = fiecare din cele cinci coaste inferioare care nu ajung pînă la stern Ușă falsă, fereastră falsă = ușă, fereastră zidită, făcută numai pentru simetrie Cheie falsă = cheie potrivită de care se servește o persoană de obicei cu intenții rele spre a deschide broasca unei uși străine; șperaclu Falsă aparență = înfățișare înșelătoare Adverbial; în expresie A cînta fals = a nu emite sunetele unei melodii la înălțimea justă Adjectiv psihologie falsă recunoaștere = paramnezie anatomie Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizează articularea pe stern a trei perechi de coaste Ușă sau fereastră falsă = ușă sau fereastră aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declarații anatomie Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern Ușă sau fereastră falsă = ușă sau fereastră aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declarații |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Medicina unghie incarnată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul fals are forma: fálsuri
