|
CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime a se împuternici
| |
| |
Definiție din
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, verb IV. tranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A da cuiva puterea de a face ceva, de a exercita anumite atribuții; (juridic) a da mandat. L-a împuternicit să ia măsurile pe care le crede de cuviință. 2. (Învechit și popular) A da puteri (cuiva), a întări; a reface puterile (cuiva). Dar gîndul că tot chinul îi vine din dragostea cu Maranda îl făcea să-i fie și mai dragă și-l împuternicea mai mult în răbdare. MIRONESCU, S. A. 31. Trebuiră a mai ședea pe locuțiune.. spre a împuternici oastea muncită de drum. BĂLCESCU, O. II 118. • reflexiv Sînt de părere să-i izbim, să nu se împuternicească mai mult pe locul acesta. VISSARION, B. 343. | |