Antonime incolaci

Antonime a încolăci

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A încolăci: a (se) descolăci Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a se încolăci

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se încolăci: a se dezvălătuci Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, verb IV.

1. reflexiv A se face ca un cerc, a se înfășura în formă de colac (uneori în jurul unui obiect); a se încovriga, a se încolătăci. Uriașul acela... se încolăcea împrejurul focului, și punea capul pe coadă și dormea așa. SBIERA, P. 34. Văzu un balaur care se încolăcise pe un copaci. ISPIRESCU, L. 89. Un balaor mare, grozav, se încolăcise împrejurul unui armăsar. POPESCU, B. II 111.
       • figurat Precum în scorbură un șarpe S-a-ncolăcit tăcerea lui. LESNEA,

I. 71. Caii se zăreau călcînd în picioare umbrele lor ce se încolăceau sub dînșii ca niște balauri negri. ALECSANDRI, O. P. 284.
       • tranzitiv Fiecare s-a strîns mai mult în patul lui cald, încolăcindu-și trupul. SAHIA, N. 118. (Complementul indică obiectul încercuit) Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. REBREANU, R. II 125. Flăcăii își încolăcesc brațele mereu mai strîns pe după mijlocul fetelor. id.

I.

12.
♦ tranzitiv A înfășura un material flexibil în formă de colac.

2. reflexiv (Despre rîuri, drumuri) A avea o linie cotită, a face cotituri, a șerpui. Chervanele ocoleau acum pe un drum care se încolăcea pe coasta înzăpezită. vezi limba română noiembrie 1953,

11. D-a stînga albiei în care se încolăcește rîul Doamnei. DELAVRANCEA, S.

3. 3. tranzitiv (Complementul indică brațele sau picioarele) A încrucișa. Se sculară, încolăcind picioarele pe miriște și porniră încet, spre capul locului. PREDA, Î. 149. Foarte trudit, omul își încolăcește brațele pe masă și-și așază pe dînsele capul, care-i arde tare. CARAGIALE, O. I 286.

– Variantă: colăcí verb IV.