Antonime ingreuia

Antonime a îngreuia

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A îngreuia: a (se) ușura Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNGREUIÁ, îngreuiez și (rar) îngréui, verb

I. tranzitiv

1. (În opoziție cu ușura) A face ca cineva sau ceva să fie mai greu. Nu-ngreuia, stăpîne, a țării grea povară. ALECSANDRI, T. II 167. Dacă natura m-a făcut ușor, pentru ce să mă îngreuie cît un grosoman ce trage poate opt sute de litre? NEGRUZZI, S. I 40. Noi, cu povoara ce aveam, Lesne pe cale mergeam, Dar dumneavoastră ne-ați înșelat, Povoara ne-ați îngreuiat. SEVASTOS, N. 205.

2. (În opoziție cu înlesni) A face ca un lucru să fie mai anevoios; a pricinui cuiva greutăți. Eroica luptă a muncitorilor ceferiști a îngreuiat burgheziei și moșierimii romîne fascizarea țării. istorie R.P.R. 619.
       • reflexiv Opintea boii mereu, Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia Și calea se-ngreuia. ALECSANDRI, P. P. 98. (figurat) Acum... ți s-a îngreuiat și gospodăria. CREANGĂ, P. 161.

3. figurat (În opoziție cu înviora) A face să fie greoi, a moleși. Nu te da îngreuiat de somn. SBIERA, P. 141.
♦ reflexiv (Învechit) A se arăta greoi, leneș la treabă; a se lăsa greu. Te rog, domnule, numai nu te îngreuia. Slujba ce-ți cer este de un interes național. KOGĂLNICEANU, S. 197.

4. figurat A produce o senzație de apăsare, de greutate. Simți ceva că-l cam îngreuiază pre lîngă tîmple. ISPIRESCU, U. 110.
       • reflexiv Amorțeala mă cuprinsese și pleoapele mi se îngreuiau. SADOVEANU, O. I 353.
♦ reflexiv A se îngrămădi împovărînd (pe cineva sau ceva). Cugeta... la cheltuielile nouă

– altele și iar altele

– care aveau să se îngreuie asupra lui ca un munte. SADOVEANU, Z. C. 327.

– Pronunțat: -gre-u-.