Antonime inmuia

Antonime a înmuia

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A înmuia: a (se) întări Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a se înmuia

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se înmuia: a se înverșuna a se învârtoșa a se întări Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNMUIÁ, înmói, verb

I. (În concurență cu muia) tranzitiv

1. A băga, a introduce ceva în apă sau în alt lichid. Ana își înmuie buzele în rachiu. REBREANU,

I. 20.
♦ A uda, a umezi, a scălda. O sudoare rece îi înmuie tîmplele. CAMIL PETRESCU, O. II 20.

2. A face mai moale prin încălzire sau adaos de lichid. (reflexiv) Ar fi bine să mai dea dumnezeu o gură de ploaie, să se mai înmoaie pămîntul. REBREANU,

I. 23.
♦ reflexiv A fi mai puțin aspru, a se domoli, a se potoli. O furtună cumplită își dezlănțuie furia urlînd fioros în jurul nostru; cîteodată suflarea i se înmoaie și atunci parcă geme într-o desperare răutăcioasă. BART, S. M.

15. Cu-a mele coate eu cerc verb reflexiv:emea de se-nmoaie. EMINESCU, N. 42.

3. figurat (Cu privire la glas sau la vorbe) A face să fie mai puțin aspru; a îmblînzi. Petre, cu cît îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cît Busuioc își înmuia glasul, cu atît se înverșuna și răcnea. REBREANU, R. II 41.
♦ (Cu privire la inimă) A înduioșa, a mișca. Acel balsam melodios... și acum îmi înmoaie inima, de cîte ori se întîmplă să aud uvertura de vînătoare a lui Méhul. ODOBESCU, S. III 97.
       • reflexiv Își luă iar cojocul, bucuros că inima femeii se înmuiase, în sfîrșit. CAMILAR, TEM. 37.
♦ reflexiv figurat (Despre oameni și despre pornirile lor sufletești) A se potoli, a se calma, a se liniști. Dar Filoftei se înmuie deodată. DUMITRIU, P. forme

9.
       • tranzitiv Mihnea își înmuie turbarea în fel de fel de cruzimi. ODOBESCU, S. I 85.